Mi-e dor..Write it on the sky line!part III

Am zis ca o sa continui si chiar asta fac.Nu pot sa omit o alta persoana foarte draga mie,o persoana speciala si super sensibila.

Incep prin a-ti spune ca-ti multumesc pentru absolut tot!Pentru ca ai stiut si stii sa.mi fii prieten,pentru ca vorbim constant,pentru ca m-ai facut sa ma simt intr-un mod pe care nu pot sa-l descriu atunci cand mi-ai zis ca ma consideri sora ta,pentru sfaturile tale bune dintotdeauna,pentru ca m-ai inteles atunci cand nici eu nu am putut sa o fac,pentru ca mi-ai aratat intodeauna partea buna a lucrurilor si iti multumesc pentru ceea ce esti TU!
Mi-e dor,da mi-e foarte dor!Dar m-ai invatat ca o prietenie se mentine si la distanta,ca increderea nu tine cont de departare,ca o prietenie se cladeste din respect si din iubire.Iti multumesc ca imi redai zambetul pe buze chiar daca tu esti trist,ca imi asculti problemele si ca citesti romanele pe care le scriu pentru explicatii.Iti multumesc ca imi suporti starile ciudate si ca palavragim in fiecare seara,ca iti faci griji pentru mine.
M-ai invatat ca dupa ploaie vine soare,ca dupa orice cazatura vine si un moment in care te scuturi de praf si zambesti asa cum n-ai mai facut-o nicidata.Am avut de invatat o gramada de la tine,dar mai presus de toate mi-ai dat o adevarata lectie de prietenie si de tarie!
Multumesc ca esti inca aici si ma suporti cu bune si cu rele.Mi-e dor tare,tare de tine!

Oricand o umbra iti intuneca drumul,stii ca o sa fiu mereu aici,la orice ora,pentru oricat de mult timp!

Semnat,

Sorta` aia mica si fraiera . *hugs*

Mi-e dor..Write it on the sky line! part II

Partea a doua a acestui post ,este adresata unei persoane foarte speciale,asa cum si prima parte a fost.Desi stiu ca meritati mult mai mult decat sa insir niste cuvinte,consider ca trebuie sa va multumesc cumva pentru ce sunteti,pentru ca sunteti VOI si pentru ca m-ati invatat sa fiu EU!

Pot sa-i numar ?
..un dor
..doua doruri
..trei ..
Da`s multi si cu ce ma ajuta ? Sunt infiniti !
Mi-e super dor de tine; de glumele tale,de noptile in care dimineata ajungea sa ne bata la usa prinzandu-ne vorbind despre franceza,de modul in care imi spuneai tu "ce faci Dambovita?",de accentul tau si jur ca mi se umple inima de bucurie cand ma suni si te aud !Iti multumesc ca mi-ai conturat de multe ori cate-un zambet pe fata si ca l-ai colorat cum ai stiut tu mai bine!Iti multumesc ca desi esti atat de departe,inca iti pasa de mine si de fiecare data iti simt prietenia atat de aproape...
. . . un prieten ce mi-a mangaiat odata sufletul , acel om ce a alungat tristetea din viata mea. m-a prins de mana si ca un pictor mi-a desenat cu paleta lui plina de culori clipele;le-a dat culoare. de atunci in ochii mei el a devenit un prieten,un adevarat prieten !.a trecut timpul , n-am uitat , n-am sa-i uit niciodata figura!mi-a intrat in suflet si acolo si-a pus amprenta.Stiu ca vantul n-o sa-i stearga pasii si ca vom ramane mereu prieteni!Si stiu ca destinul o sa faca in asa fel incat sa ne revedem,candva..


Sa nu te schimbi niciodata!Sa ramai acelasi om al carui suflet radiaza de fericire,acelasi om care imparte zambete,acelasi om special!
           


    Semnat 
Aceeasi "Dambovita" .

Mi-e dor..Write it on the sky line!

Vreau sa adun graunta cu graunta de dor pana reusesc sa conturez o plaja...

Dar stai asa!Cine are nevoie de o plaja?

  

*Subconstient...

"Vreau sa adun graunta cu graunta de dor pana...pana reusesc sa refac puzzle.ul cu oameni de acolo!Mi-e dor de locul ala,mi-e dor de tot ce se leaga de ei..pentru ca m-au invatat lucruri minunate,pentru ca s-au strecurat in sufletul meu si pentru ca m-au ajutat sa ma ridic,chiar daca poate habar n-au ca au facut asta."

  

....si desi stie ca n-au nici un efect cuvintele,e tot ce poate sa exprime la ora actuala,nu pentru ca nu ar avea ce sa spuna,ci pentru simplul fapt ca nu-i sunt indeajuns cuvintele.

    

Oamenii se fac mici precum picaturile de ploaie,si dincolo de orice aparente,traiesc usor cu bucati de fericire,cu firicele de melancolie.

  

 #Armonie si haos,azur si furtuna..si gene aplecate pe obrajii de portelan..uneori asa incepe...

Alteori,povesti : in stelele din iarba,in petale din soare,in ultimul tren spre casa..

      *Dor

        *Prietenie

            *Iubire

Un singur ecou coboara atunci cand toate se duc si nu..pare ca nu se mai aude nici cand iti intorci privirea.Imi lipsiti o gramada,asa cum ati fost fiecare.Nu reusesc niciodata sa-mi las bagajele cu vise..si trenul trece intotdeauna prin mine si fuge atat de departeeeee,reusind sa ma lase sa-mi redeschid bagajele,sa mai privesc in trecut si sa spun "Da,asta a fost cu adevarat genial si imi lipseste!"

De tine mi-e cel mai doooor,toanta micaa!Mi-e dor de povestile noastre despre acel/acei"x" bun(i) si despre ce am putea face sa ne apropiem de ei,mi-e dor de nebunia ta cea de toate zilele !

 Amaraciune transformata in entuziasm,mi-ai facut viata suportabila prin experientele impartasite,prin pastila de ras si prin curaj!Mai presus de orice ,iti multumesc pentru felul tau de a fi,pentru ceea ce esti tu cu adevarat !Multumesc ca m-ai lasat sa te cunosc asa cum esti,cu bune si cu rele[desi nu vad nimic rau in tine].Cu tine am impartit glumele prostesti,nelinistile, distractia si iti multumesc pentru tot!

  Locuim departe si totusi ,am tinut legatura una cu cealalta;daca tacerea e prea lunga,fiecare incepe sa-si faca griji;am nevoie sa stiu ca tu,prietena draga,esti acolo,pe aceeasi planeta,teafara si nevatamata.

 Legatura pe care am conturat-o este subtire ca ata,insa am convingerea ca este tare ca otelul.Ai fost acolo cand am avut nevoie de tine: -sa ma tii de mana,sa ma bati pe umar ,sa-mi stergi lacrimile,sa ma incurajezi,sa ma faci sa ma simt intr-un alt mod,sa radem pana la epuizare.

PS:iti multumesc pentru cazare,nu stiu pe unde as fi aterizat,daca nu erai tu!

              A ta prietena cea mai nebuna ,

                                 Kidda.

*To be continued*

Am obosit!

...in aceste atome de spatiu si timp..cat infinit!
....Daca as putea sa ma pierd in infinitatea sufletului meu..pana la acea faza a impacarii cu sine..

Si nu e impacata cu sine.Nu stie,ii e dor,ii e sete,ii e ...pur si simplu nu stie.E un amalgam de simtiri si ciudat,pentru prima data nu stie sa-l descrie.Vrea totul inapoi!Ar da orice sa mai aiba momentele alea,sa fie ea,cea de altadata.

* A obosit!

Isi simte corpul greu ..si din ce in ce mai uscat.Nu se asteapta sa gaseasca infinitul,insa isi doreste sa gaseasca un loc unde sa domine linistea;sa o cuprinda,sa o inveleasca,sa-i cante starea...isi doreste ca ultima luna de vacanta sa-i confere linistea pe care n-au reusit sa i-o confere 2 luni.Are multe pregatiri de facut :religie,romana,engleza,franceza...dar nu e vorba de olimpiade!E vorba de cum se simte ea,inauntru:pustie,neimpacata cu sine..

*S-a cufundat in sine..

..la mare adancime ..a vazut absolutul;un absolut gol,un absolut incetosat,un absolut...

Cu sufletul rasucit in noduri..incerca sa-si dicteze propriul destin.Pe cruce rastigneste memorii si incearca sa le reinvie de fiecare data cand sufletul se deznodeaza..ii e imposibil insa acum.

Daca ar putea sa mimeze fericirea,

Ar incerca sa stea pe varfuri;

asemeni unei balerine .

Clipa-si spune cuvantul!

Intre franghiile de foc ii e imposibil sa o faca;

sunt umbrele care nu se despart de trup,

umbrele ce prefera sa stea ascunse si sa culeaga grabnic,

secvente din vietile anterioare..:).

Pentru ca pur si simplu ramai FARA CUVINTE!<3

Radiografie.

“Sunt fantome care inca mai spera in viata…de dupa moarte.Sunt suflete care inca se mai camufleaza in trupul eternitatii”

Moartea nu va veni sa-ti spuna ca te intelege!Pentru un moment ai fi in stare sa-ti ridici sufletul orb si sa-ti recunosti insignifianta?Ratacim printre pacate stridente cu ochii murdari de-atatea cioburi ale paharelor destinului sparte prea devreme.Ne facem icoana a durerii in peretii de rasarit si ne ascundem dupa perdeaua patata de lacrima lumii,uscata pe ridurile fruntii.

Pe noi cine ne schimba ,OAMENILOR?Drama?Amurgul?Iadul?

Mainile de lut plamadesc tremurande suflete pierdute-n somnul noptii.Inimi plapande isi canta aceeasi romanta ramasa neterminata.Cu chipul ruginiu se ridica nascuta din bratele ucigase ale rasaritului,fiinta umila prinsa-ntr-un bob de viata alimentat cu picatura divina a sangelui. Ca semn de rugaciune,cu aspre juraminte a venerat seva prea marita de lut.Tic-tacul inimii ii definea fiinta descatusata de liniste.

 Si-a strivit lacrima intre gene si a plecat.A plecat sa marsaluiasca pe cararile vietii,pe vaile sperantelor,avand curajul de a se impiedica de propria plasa a destinului.Mintii omului nu ii poti pune hotar!Inainta in abis iar sufletul I s-a impiedicat de stanca si inima a sangerat de piatra caci cojile miocardului nu erau cusute puternic.C-o mana de lut si-a pansat trupul si si-a vazut de drum.

A ajuns pe plaja ,insa bataile inimii s-au inecat cu nisip,semn ca al sau Creator nu a dat suficienta tarie sufletului.A umezit cu putina seva crapaturile inimii si a continuat.Plaja era infinit.A continuat marsaluind cu ranile deschise pana cand a izbucnit razboiul intre cele doua vertebre;muschii se contractau si ei parca fiind legati de un biet catarg.E vremea ca paharele destinului sa se sparga si din tesuturi sa se desire fragmente de suflare.A cazut in genunchi,printre degete curgandu-I nemirarea,destinul;totul parea atat de firesc.Intr-o inclestare surda,nemiloasa,racori de moarte parca-l infioara.Cu cat inainta spre umbra mortii data spre gustare,cu-atat constientiza mai mult ca vibratia structurii sale a incercat sa sparga barajele ,ajungand sa cutreiere granitele nedeslusite.

Sub pleoapele noptii,sufletul nu s-a dus spre rastignire ci si-a pastrat dorinta de a gusta din ceea ce se numeste real.Pulsul ii ramane paralizat in trup.Isi defragmenteaza din coasa sa o farama de lut;o lipeste grijuliu cu seva vietii incercand sa o renasca.Sperantele par insa prea tarzii si pare-se ca vor sa-I amaneteze increderea.Cu ultima suflare isi resusciteaza sufletul.In linistea noptii se aude pulsul.

In ochii sai se citea limpezimea cerului si parca deveneau leagan de stele.L-a indemnat sa se avante-n lupta cu destinul fara teama si si  sa infrunte  temerile impaienjenite in clipa sortii.

             In anotimpul pierdut al crearii sale a reusit sa astearna pe foaie,cu gandul mintii,cuvintele.

E stare d-aia gen du-te vino.

....S-a plecat fara sa se uite in urma.S-a ridicat,s-a scuturat de praf ;a zambit.Era tot ce stia sa faca mai bine.Defapt..nu stia,a muncit la asta pana i-a iesit perfect.Dar stai ca nu e perfect,caci nimic nu e perfect.A calcat pe tarana manjita de pasii demult stersi,de zambetele lor,de hohotele de ras si pe nisipul care mima perfect scurgerea timpului.
Cuvintele ii erau stiute toate,dar in mijlocul lor era incercata de tot felul de sfieli ca si cum s-ar fi impotrivit sa ia in primire chiar pacatul trecutului ei patat de lacrima de sange.
 Nu va ajuta frate la nimic cand va patati mainile de sange ucigandu-va si ultima suflare a demnitatii!

Si totusi exista iubire

Si totusi exista blestem

Dau lumii, dau lumii de stire

Iubesc, am curaj si ma tem.

[Adrian Paunescu] 

Ironie.
Secrete.
Curiozitate.
Romantism.
Cantec.
Iubire.
Lacrimi. [fara motiv.]

Asta-i momentul 0,ia-ti bagajul si fugi d-aici!

Ai hainele uscate de durere..N-ai timp sa te complici sau sa strigi.Asta-i momentul 0,ia-ti bagajul si fugi d-aici!
E ca la un meci de box cu multe runde..si ranile din suflet sunt scrijelite si-n inima.Copilaria,iubirea si trairea ,romane ale oricarui suflet gol,nu are cum sa ramana indiferenta la aceste capitole coplesitoare.
      O inconjoara o stare ciudata si o camera goala ..se aude scartaitul usii care parca o indeamna sa iasa afara.Stie ca daca o sa iasa afara o sa se arunce in vartej.Isi da doua palme si se trezeste!E prea devreme pentru lacrimi si riduri..de ce sa imbatraneasca prea repede de prea multe ganduri de noapte?
 E ciudat cum ceva infim devine colosal..si visele se prefac intr-o clipita-n scrum si dispar.
            

Fragment regasit din cutia cu vise:

Mi-e dor sa joc sah pe tabla vietii.Eu sa fiu regina pe care calul nebun o muta.
Mi-e dor sa ma avant ca un copil in valurile vietii..
Mi-e dor sa iubesc cu aceeasi tarie de atunci..
Mi-e dor sa ma arunc in bratele destinului si sa-l las sa-mi contureze soarta..
Mi-e dor sa-mi curat rana cu o lacrima si sa pictez pe bolta sperantei inca un soare..
Mi-e dor sa ma ploua infinit si sa urle sufletul ca un nebun pe strazile pustii..
Mi-e dor de banca unde-am pus intaia aripa-a iubirii..

Mi-e dor ....

Not happy end.

Unde e privirea care iti deschidea drumul?Unde e mana care nu iti datea drumu?:)
E in regula,daca tu vrei sa te joci de-a Dumnezeu atunci eu vreau sa joc rolul ingerului nebun!
*Tu sa-mi scrii cu penita-nmuiata in amarul vietii reguli de supravietuire si eu sa-mi arunc de colo colo ideile nebunesti.
*Tu sa ma pui sa-mi mestec timpul cu folos si eu sa lenevesc la portile Raiului.
*Tu sa-mi schitezi chipul pe fundalul cerului albastru..eu sa il transpun in flacarile iadului.
*Tu sa ma indemni spre Rai,eu sa-ti spun ca nu mai e traierea zilelelor de mai si zambetul dispare-n-departare si c-am uitat ultima zi decand nu a mai fost si soare.
*Tu sa ma-nveti ce e dragostea,eu sa-ti raspund ironic sa incerci tu sa iubesti in chip si fel,ca viata mea a fost ca-ntr-un continuu carusel.
  Sa-ti spun ce aveam in inima?Nici eu nu stiu bine,da` stiu ca aveam inima plina.
Azi am zburat in graba pe deasupra scarilor si am fugit nastrusnic printre blocurile gri;am alergat ca o nebuna si am iesit in ploaie;am imbratisat-o ca niciodata.Fix cand a inceput mai tare,m.am avantat ca o nebuna in picaturile reci.Parca am imbratisat-o ca alta data si m-am simtit mai curata,mai pura;nu ca as fi manjita de vreo fapta umbrita de trecut,ci doar pentru simplul fapt ca sufletul se simte singur.M-a sarutat pe frunte si s-a oprit.Apoi,dupa un moment a inceput mai tare.Parca ar fi fost ultima ploaie a sufletului,parca era un bocet al inimii,parca s-a integrat in amalgamul de nebunie.

Lasa linistea sa-i contureze singuratatea!Lasa soapta sa dea contur clipei..si lasa iubirea sa zboare cu zmeii si Fetii-Frumosi in zare:).

It.s me again.

Si stiu ca viata scapa printre degete la fel ca nisipul marii si inca nu,nu e timpul sa intorc clepsidra!Mai am atat de multe de facut pana sa zic"Asta a fost,game over!".Nu.mi pasa ca nu ma suferiti voi,pentru ca sunt altii care cu siguranta sunt convinsi ce fel de om sunt.Si daca nu stai sa citesti o persoana fila cu fila,de ce te grabesti s-o etichetezi?Aaaa,scuze,e vina mea!Am uitat ca voi iubiti etichetele!Defapt..fac parte din viata voastra,nu puteti trai fara etichete si fara ambalaje.
  Stii ca de mult urasc ambalajele...mi-e scarba de tot ceea ce se numeste exterior,pentru ca voi pare-se ca aveti o privire perpendiculara :eticheta si ambalajul fac persoana.Voi n-ati invatat sa sapati ca sa descoperiti comori!Voi v-ati uitat la suprafata,ati vazut ca nu e nimic,ati dat cu piciorul,ati dat cu pietris peste si ati plecat.Nici unu` dintre voi nu a stat sa caute comoara pana la sfarsit,pentru ca nu sunteti demni ma!
...am lasat usa deschisa pentru eventualele probleme si pentru eventualele critici.Oricum ,venind din partea unora ca voi,poate sa curga asemenea unui potop,ca nu le ascult!Nici sa fiti ascultati nu meritati ma:),sincer!Priviti-ma in ochi,macar unul dintre voi si spuneti-mi ca nu va bazati pe asta cand va alegeti prietenii,iubitele!O sa se raspunda sau o sa taca desigur, lasitatea din voi,pentru ca nici unu` nu veti avea suficient curaj sa recunoasteti "Da frate,asa e!".
O sa va puneti ca de obicei mastile si o sa jucati rolul sinceritatii,dar sincer..uitati-va putin ca au inceput sa se evapore de pe foaie replicile..si nici cel mai bun regizor nu e in stare sa creeze un decor,in care sa va jucati voi rolul.
Imi pare rau ca uitati de singura putere a voastra,a tuturor..defapt a noastra.Cea de a fi om!Nu ma laud ca eu o folosesc,o mai omit uneori,stiu ,niciodata nu am intruchipat perfectiunea..am fost piesa imperfecta.Ehh nu.i nimic,stati linistiti,fiti voi perfecti,nu dau doi bani pe a voastra perfectiune!
 Nu o sa ajungeti nicaieri!Sparge-ti globul si eliberati-va!Deveniti oameni,promit ca nu o sa-mi pese cine cade,cine sufera,cine se loveste,atata timp cat rolul vostru e unul atat de sters:).

Just smile.

      Ne-am legat la ochi si am privit spre o poara noua.Sa nu transformati clipa intr-o eroare a eternitatii sis a nu lasati tristetea sa cada peste toate ceasurile petrecute aici.Soarta ne voia pe toti aici si nu ratacind si deschizand porti catre alte zari.S-a nascut o lacrima,dar a sters-o si a zambit.Cu inima stransa astenu pe foaie cateva cuvinte desprinse dintr-un delir al mintii presarat de emotia timpului.

       Timpul accelereaza timid si ne jucam adolescentin in valurile ce se-ascund grabite in firele plapande ale prezentului.Isi expune natang forma gandurilor,ascunsa de minciuni,ingana adevar simplu.Pierdute,amintirile pline de secunde,de clipe usor sunt fotografiate de suflet.Povestea despre grupul lor a devenit cu totul un cuprins.

As vrea sa multumesc fiecaruia dintre voi,pentru ca m-ati acceptat in sanul acestei mici familii si pentru ca de fiecare data ati desenat o harta a uitarii problemelor pe care mi-ati inmanat-o zambind.Mi-am imbracat cuvintele la patru ace,in speranta ca emotia imi va servi drept scuza pentru eventualele greseli.

Profule..

  Am descoperit in tine pe langa un professor ,un prieten.E de apreciat cum un om poate marca atat de mult prin simplitate.Ati stiut cum sa ne imbatati cu taria visului,pe care ne-ati dat-o cu aceeasi simtire si privire calda.”Fataaaaaaa”,n.ai idée cata fericire ai daruit:ai daruit atata nemurire..nemurire in vise,in sperante,in incredere,in iubire.Ne-ai invatat ca nu poti merge pe cararea vietii fara sa te lovesti de o amintire,fara sa o faci sa tresara si fara sa zambesti.Ne-ai invatat ca fulgerul captive al inocentei ar trebui sa zboare pe aripile incarcate cu responsabilitate.Ne-ai invatat sa nu fim simpli vanatori ai absolutului mestecandu-ne timpul analizand oglindirea,ne-ai invatat sa fim oameni mari!

Iti multumesc ca ne-ai dat fiecaruia o parte importanta din tezaurul sufletului tau:iubirea si prietenia!

Gianina…

Iti multumesc in primul rand ca mi-ai facut loc acolo,fie si in cel mai intunecat coltisor al sufletului tau si ca m-ai lasat sa-I dau culoare.Esti una dintre persoanele care reuseste cu succes sa-mi contureze un zambet,atunci cand lumea-mi ploua cu  dezamagire.Multumesc ca mi-ai oferit umarul tau la orice ora,fara sa te gandesti ca e tarziu si trebuie sa te culci si ca m-ai convis ca a fi ridicola din cand in cand nu este sfarsitul lumii.Mersi ca zâmbetele amare şi lacrimile reci ai stiut sa mi le adapostesti sub aripile-ţi ude , sub suflul auriu.As vrea sa te pastrez pentru totdeauna!

Albert..

Multumesc ca m-ai suportat cu glumele si starile mele osciland intre nebunie si tristete.Imi esti ca un frate,nu stiu daca mai mare sau mai mic,dar stiu sigur ca esti unul special.Iti multumesc ca desi nu ma stiai prea bine,atunci cand ai simtit ca nu eram in regula si eram ca un ghetar aruncat in clima temperate,ai stiut sa-mi fii alaturi si sa-mi oferi sprijin.Inertia vorbelor tale mi-a pansat starea si m-a facut sa zambesc.

Rolly..

Ma Carla..tie ce sa-ti zic?..Stiu ca vantul nu o sa-ti mature pasii lasati pe nisip si ca o sa ramanem amici . Daca lumea e poleita de necunoscut,sa nu eziti niciodata sa-mi ceri ajutorul,o sa fiu acolo!Multumesc ca prin felul tau de a fi mi-ai desenat soare pe cerul vietii atunci cand nu aveam o stare tocmai buna.Te astept in toamna boboc desigur ,la Vianu.

Doru..

Desi nu te cunosc de mult timp stiu ca o sa-mi lipsesti la fel cum or sa-mi lipseasca ceilalti.Ai daruit zambete prin ceea ce faci,prin ceea ce esti!Ne-ai dat o gramada de invataturi;ne-ai invatat sa naufragiem prin viata,desi nu stiam sa inotam,povestindu-ne din pataniile tale,sau pur si simplu analizand intr-un mod genial,o situatie de momente.Ne-ai invatat sa fim sinceri cu noi,trecatori prin timpuri,ere si contradictii sa ne-ascundem ideile de forma si purtati de nisipul clepsidrei sa ne jucam rolul pe care-l avem in viata.Mult success la BAC!!!

Flory..

Esti particula echilibrata a acestui grup.Iti admir mult modul tau de a fi:atat de calma si atat de speciala.Din cursa rece a stropilor pe pamant ,tu esti stropul cel cald,cel care imparti zambete inocente.Multa bafta la BAC,stiu ca o sa iei o nota mare mare mare si o sa ne faci mandrii!

Denisa..

Membrul care are mereu zambetul pe buze indifferent de situatie!O sa-mi ramana mereu intiparita in minte scena cu “oul buclucas”,cand am chicotit si intr-un final am izbucnit intr-o avalansa de rasete care semanau cu un tren ce nu avea o destinatie precisa.O sa.mi fie dor de tine,micuto!

Deeutza..

Ciresico,e clar ca o sa-mi fie dor de tine!Iti multumesc ca ai avut incredere in mine si mi-ai povestit intamplari din viata ta,care au fost pentru mine ca o lectie.Stiu ca si pentru tine vine BAC.ul dar stiu sigur ca o sa iesi glorioasa si o sa iei o nota mare!Sa iei cu tine rasaritul unui soare vechi,intr-o lume noua!Sa porti surasul raului al carui izvor esti si intotdeauna,sa zambesti!

Pyku..

Tu esti special asa prin felul tau de a fi..cu facerea de panarama si d-astea.Mereu cu zambetul pe buze esti un fel de..”energiaizar” al grupului.

Myhaytza..

..esti un fel de support al lui Pyku.Faceti o echipa fantastica..gen “Forestiera Fantastica”.Esti talentat la arhitectura,s-a vazut atunci cand ai realizat piciorusele pentru casa!Te sfatuiesc sa nu urmezi facultatea asta cumva!Lasand gluma la o parte..iti multumesc ca m-ai suportat cu bune si cu rele.

Pascu & Deea..

Sunteti niste frumosi !Sunteti ca un anotimp in care mereu e soare si ii imbatati pe cei din jur cu doza voastra de fericire.Sunteti ca o fantana din care se nasc zambete.Sa ramaneti la fel de frumosi si sa va iubiti la fel de mult!

Lyly &Dany

Lylysor esti o scumpa!Nu stiu unde poate incape atata iubire,zambet si fericire intr-un firicel subtire de trup!Sunteti si voi un cuplu minunat!Un anotimp,in care voi sunteti fluturii care danseaza pe ritmul melodios al iubirii.Chiar daca primavara se scutura salcamii,fie ca iubirea voastra sa compuna un cantec al vietii!

Iuly..

..esti cel mai nou membru al grupului,asa ca fie-mi cu iertare daca fac vreo boacana si spun vreo prostie.Esti ca o cutiuta muzicala din care scoti si imparti invataturi.Ai venit ca o completare a grupului si te-ai integrat repede,dovedind ca ai o multime de calitati.

Si timpul isi ia bocancii si alearga prin balti lasand urmele-I melancolice.Ia-ne in brate timpule!Si vorbeste-ne despre iubire,despre ratiune,despre prejudecata!Spune-ne cine esti,future hoinar si cum te-ai nascut,cum ne-am nascut..acum suntem capabili sa ne infruntam cu tine!

Si punct.

Azi e o zi d-aia moarta ..."Hai fa treci!".
Mi-as dori sa o schimb,da` nu pot frate.Credeam ca aveam atat de multe:prieteni,sustinere,ajutor,iubire.Da` n.am nimic!Doar o lucrare maine la istorie.
A batut viata asta de n ori filmul si n-am cerut vreodata rolul principal..am vrut doar sa fiu actor,iar daca am vrut ceva mai mult,ei bine am incercat sa obtin.Si de cele mai multe ori..am reusit,pe plan profesional vorbind.
Mi-e dor de zilele alea cand toti ma apreciau,cand aveam prietenii aia "adevarati" pentru o saptamana,doua ,trei..Mi-e dor uneori chiar si de zilele cand "ma foloseau"...da` acum e diferit.E ciudat cum nu mai simt aceeasi nevoie..de apreciere,ci nevoia de prietenie,de iubire,nevoia de acel "ceva" care stiu ca o sa fie acolo oricand o sa am nevoie.
Da` asa sunt oamenii: vin si pleaca!De ce?
Poate pentru ca lutul se usuca mai repede..si aderenta scade in timp..
Poate pentru ca sunt prea importanti pentru o persoana insignificanta..
Poate pentru ca n-am fost eu destul de buna sa-i pastrez..

As vrea sa pot sa-i demasc;sa nu-si mai joace rolurile de "stafii prietenesti" si cand nu te astepti sa plece;si-apoi sa vina sa scurme in viata ta precum un vierme in marul bun.Ar trebui sa va las sa va prefaceti ca regretati,ar trebui sa va las sa plecati fara sa regret;si-asa n-am nimic bun sa va ofer!Stii bine ca am fost mereu o maestra a imperfectiunii.
     Si-n urma au ramas atatia oameni...unii se intorc ca sa mai rada,altii ca sa ma mai scuture de praf,iar altii..trec pur si simplu nepasatori.
Am sa sar peste faptul ca va vad zi de zi privirea aia..dusa pana la sictir..chiar daca stiu ca acum sunteti fericiti.Dar promit,PROMIT,ca o sa fiu AICI,ca o sa ma ridic si o sa stralucesc mai puternic ca un soare!
  Am PROMIS!:)

Atat.

Aproape ca s-a obisnuit.E mult mai bine asa!Ii zicea si lui ca e mult mult mai bine.Ii place sa fie statica,toate cele rele sa se invarta in jurul ei si ea sa nu dea atentie.
Renuntase in investirea de sentimente si era mult mai bine.
Intr-o dimineata,si.a luat inima,a facut-o bucati si a aruncat-o in valiza.Trupul i-a ramas fara vlaga..iar o lacrima s-a prelins pe obrazu-i pudrat.Sufletul ar fi vrut si el sa apuce calea inimii,dar s-a hotarat sa ramana si sa fie un invingator;era unicul care putea sa mai sustina trupul.Fara sa stie fiinta fara vlaga,sufletul a mai pastrat o farama de miocard;o doza zilnic doar ca sa-i dea putere trupului sa zambeasca;si in fiecare zi,reusea sa o faca sa zambeasca vazand lucruri marunte.O facuse sa o ia de la 0..
 

Imi iau vacanta!

Plec!Sper sa nu te mai gasesc cand ma voi intoarce!Afunda-te in ceata amara a nepasarii..whateve` ce.am avut de castigat si ce-am avut de pierdut?Stii ce?Ma bucur mult ca a iesit asa!
Mi.am propus sa-mi iau o vacanta;una de la sentimente,sa.mi pun in bagaje ramasitele de inima si sa plec.Nu mai vreau sa investesc afecte in fel de fel de persoane.
Recunosc,am zis de atatea ori ca o sa fac asta,si n.am fost capabila sa ma tin de promisiune!Imi cer iertare mie,ca am fost asa delasatoare!


Am lasat azi soarele acasa,
I-am zis ploii sa-mi spele sufletul !
I-am zis  sa ma faca mai buna !
Am lasat-o sa-mi cunoasca noile adancuri..

*constrast, conflict, spune-i cum vrei!

Si mai stiu si ca toate astea

sunt doar in capul meu,

ca tremura pana si peretii.

nu vezi ca misca ceva?
Imi inchid valiza si.o arunc in primu` tren!


statea la geam c-o agenda in fata. spre seara. tacere. lume putina. ofta. n-avea aer. lua creionul, pe foaie un chip strain, mai strain c-altadata..gandul ii facuse demult promisiuni..insa inima pare ca nu s.a tinut de cuvant.

..Trenul pleaca zgomotos din gara..sunt plecata la dezintoxicare!

Feeling part III

Si pentru ca e seria posturilor cu "Multumesc" consider ca esti una dintre persoanele careia trebuie sa.i dedic un post.De ce?E simplu,pentru ca ai fost de fiecare data pentru mine si pentru ca mi.ai deschis ochii.
Multumesc ca de multe ori te.ai lasat pe tine,ca sa ma consolezi pe mine si ca niciodata nu mi.ai intors spatele.

Taclalele noastre cele de.a dreptul speciale.Infatisarea tipului perfect,ambitiile si melancoliile,parintii,viitorul..dramatizam plictiseala si speculam ceea ce cunoastem doar pe jumatate.Esti lumina care in cele mai grele clipe ale vietii mele imi tine intunericul la distanta.
Au fost zile in care singurul lucru de care aveam nevoie era o prietena,o ciocolata si un pachet de batiste de hartie.Tu ai stiut sa.mi fii sprijin.
Ai un fel al tau de a fi alaturi de mine atunci cand am cea mai mare nevoie.In momente critice,in clipe de sarbatoare..parca ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insumi si fara ostentatie,ma sustii pentru a-mi ridica moralul.
Esti una dintre persoanele care reuseste cu succes sa.mi contureze,atunci cand lumea.mi ploua cu dezamagire,un zambet!Fie ca si eu sa.ti pot picta pe cerul sufletului mii de zambete!

............
iti multumesc pur si simplu. si daca ai sa ma intrebi de ce am sa raspund simplu. pentru ca mi-ai oferit umarul tau in cel mai greu moment, fara sa te gandesti la tine sau la faptul ca e tarziu si trebuie sa dormi..as vrea sa stiu cum sa te pastrez pentru totdeauna !

 Pentru A,

aceeasi nebuna Kidd`

Feeling part II

Te cunosc de-atatia ani si sincer pun mare pret pe tine,pentru ca dintre toti care au fost..esti SINGURA tu cea "veche" care ai ramas.
Ne facem viata suportabila prin experientele  impartasite,prin ras si incurajare.Vreau sa.ti multumesc!Mai presus de orice pentru felul tau de a fi!Recunosc ca poate nu toate au fost clipele cand am fost alaturi de tine ..si am mai dat si "chiulul"..dar oricum as fi fost ,cu sufletul am fost alaturi de tine,chiar daca nu ti.am aratat!
Iti multumesc ca in zilele ploioase imi dai mai mult decat mi se cuvine de sub umbrela ta si ca faci insuportabilul suportabil.Iti multumesc ca esti "capotul" in care ma invelesc de fiecare data cand lumea pare intunecata si rece.
Multumesc ca m.ai convins ca a fi ridicola din cand in cand nu este sfarsitul lumii.Esti persoana care-mi deschide usa cand parul nu mi se aseaza bine,cand nu vreau sa vad pe nimeni altcineva.
Iti multumesc ca ma suni pentru motive ridicole si pentru ca fiecare zambet si fiecare hohot de ras este despre "ei" acei "ei " ai nostri despre care o sa aflam odata si.odata!
Iti multumesc pentru izbucnirile pe care le ai si pentru faptul ca tu "iti luai jucariile si plecai" daca erai in locul meu. Iti multumesc ca uneori ma faci sa ma simt cea mai speciala fiinta si ca oricare ar fi alegerea mea ma sustii!

Pentru R,cu drag,

           aceeasi Kidda.

Feeling.

Si da!Recunosc!Am gura mare frate,vorbesc mult[poate uneori prost si fara rost:))],si da!sunt nebuna.
"Ataaaaaaaaaaaaaat!bumtzi bumtzi bumtzi!"
Simt ca trebuie sa.ti multumesc!Pentru ca esti prietena mea si pentru ca presimt ca o sa fii mult timp de.acum incolo[sunt curioasa cum am arata peste vreo 60 de ani cu protezele puse in pahar :)):D].Ne.am apropiat intr-un timp relativ scurt,dar ai avut grija sa te strecori usor usor pana si in cel mai mic coltisor al sufletului.
Imi place cum cantam noi asa de nebune pe oriunde apucam,cum interpretam lucrurile in modul nostru si cum uneori gandim la fel.Imi place cum imi spui tu "bai frate ce mult vorbesti" si cum ma incurajezi mereu si imi dai incredere in mine.Si poate vorbele mele nu or sa ajute la nimic..ca stii tu,faptele conteaza,dar am simtit nevoia sa ti.o spun.Iti multumesc! ca mi.ai dovedit ca imi esti prietena adevarata si iti multumesc de asemenea pentru sinceritatea ta!
 Multumesc ca azi am impartit cu tine nelinistile,glumele prostesti si ai stat linistita si m.ai aprobat acolo unde trebuie cand iti povesteam despre "rautatile" care m-au facut sa fierb.Desi nu spun ceva deosebit..am simtit cum incurcaturile s-au descurcat.
 Nu pot sa uit ca atunci cand m.am simtit o ratata,o fraiera,o fiinta care nu-i buna de nimic,nu mi.ai intors spatele exasperata de starea mea ,ci m.ai ademenit la viata!Multumesc ca imi faci viata suportabila prin experientele impartasite ,prin ras si curaj!Te iubesc!

For :G ;x
Cu sinceritate: aceeasi Kid`:)!

Nimeni n-o sa iti explice..

Ce soare trist! ieri parca era mai vesel…a! nu ieri! de mult… tare de mult!

Soarele pare ca si.a luat vacanta.Si-a facut bagajele si a fugit in lume.A lasat sa lunece razele pe culorile curcubeului si s-a rasfatat cu mirosul florilor primavaratice.
I se facuse dor sa fie departe.I se facuse dor de surasul glasului ei.I se facuse dor de joaca de-a adoptatul sentimentelor...

Din suflet.

Pentru ca desi nimic nu a iesit cum as fi planuit sa iasa,a fost frumos.Finalul a fost exceptional..imbratisare de grup,si ganduri scurse pe ritmurile unei melodii mult indragite.Glasurile rasunau ,interpretand versuri ale celor de la Vama Veche...si am zambit,am ras,am tipat,am cantat si toate in compania lor!
Multumesc pentru ziua asta!

Aceeasi Kidda...:)

...that you don.t know about :)

   Si mintea ei iar zboara ca un zmeu in zarea albastra;se joaca cu vantul,cantandu-si poemele iubirii si lasand soaptele sa curga asemenea picaturii de sange care se prelinge din buzele-i tremurande.
E primavara si aura ei ii  imbraca-n camasi ce-au fost parca apretate de vant si vantul sculpteaza crapaturi pe buze...e primavara si ochii ei sclipesc in zarea.ntunecata a noptii,urcand pe piedestatul sufletului coroana mult impovarata de patima ce se zvarcoleste cu putere in trupul fara de vlaga.Si pentru ca soarele prea puternic brazda adanc buza-i sculptata de vantul nemilos..incepu sa ploua.Si picuri grei i se prelingeau pe obraz,acoperindu-i ranile si contopindu-se cu picuri grei ai sangelui care isi continuau lunecul pe fata ei cea nedeslusita-n umbra vietii.

Under the rain of love.

Lasa ploaia sa-i curga lacrimi pe trupu-i care se leagana alene pe  un suav descantec al amaraciunii..
Lasa ploaia sa patrunda prin ranile trupului sau si sa redea vechea oda a zabetului
Lasa ploaia sa o petreaca si sa o priveasca ca si cum ar pierde ceva din ea
Lasa cerul sa planga pentru ultima data!Chiar daca  nu intelege ce s-a intamplat..lasa-l sa.si verse lacrima amara in ultimul pahar de coniac uitat pe coltul vechii masute ,sub fantasma fumului pierdut de tigara..

..Y despues de tanto tiempo siente que estas aqui..porque la lluvia siempre te trae..est un raro sentimiento  ve eso  y no sabe si es verdat,se siente la respiracion como lucha contra la lluvia para acercarse de su respiracion...

Pero es demasiado tarde para que puede hacer algo..y su unica consuelo es la lluvia que simepre cubre sus lagrimas..la lluvia que siempre es en su corazon..la lluvia que pinta la esperanza de manana..

Sufletuuuuuuul,cand l-ai pierdut.

Gandeste-te la fragilitatea unui suflet;cat de subtiri ii sunt pantecele si cat de exilat poate sa fie cateodata.
Se trezeste in fiecare dimineata cu acelasi gand,sa se furiseze si sa-si lase sufletul dormind in asternut,in speranta ca se va putea desprinde o clipa de simtire.Dar el se ridica si isi ia palaria si pornim amndoi pe alee.Aceeasi rutina,lumea-i spune sa-si gaseasca un suflet normal,care sa nu mai abereze si sa spuna prostii,dar in nici un fel ea nu se poate descotorisi de el.In orice zi avea de trecut o vama si in orice zi inchidea sau deschidea o rana.Batai de suflet ii strabat pieptul si trupul se infioara,dar inima-i tresare la cea mai mica sclipire,cand glasul dulce se stinge usor in taina noptii.

Cand clepsidra se goleste,nisipul curge,umbra-ti fuge,
Ramane în sufIet si cauti rosul sangelui.. .
Plange inima,nu poti realiza...:)

Mistake:).

-E greu sa te prefaci proasto,mai exerseaza!
-Sa ma prefac ca ce?..Imi e bine asa,nu ma prefac!Nu am de ce sa ma prefac!Nu mai avem nimic in comun,prietenie 0,ca acum si-a ales alt drum.
-Nu poti sa nu recunosti ca inca te mai framanata aparitia lui!Ca umbra lui iti mai da fiori,ca inca ii mai simti prezenta si ca inca mai ai in minte imaginea lui din prima clipa..
-Imaginea din prima clipa?Nu ma face sa rad...[si zambeste ironic]stii bine ca prima impresie conteaza si ca el s-a schimbat al dracu de tare.Am vrut sa-i iau sufletul,da` n-a fost cu putinta ca mi l-a luat el pe-al meu.Rapitor de suflete il numesc!Ucigator de sperante.l desenez!Asasin al inimii il conturez!
-Tu cazi usor in vicii,tu folosesti masti ca sa.i convingi ca esti bine,cand defapt?Defapt esti macinata pe dinauntru si te doare tare .
-Gandurile mele tind sa se transoforme.n vid si spun cuvinte fara rost..si poate aberez,dar vreau sa reusesc sa definesc nimicul rezumandu-ma la el!
-Ce rost ar avea cand rostul nu e nicaieri?Esti atat de naiva..
-Privirea lui dusa pana la sictir in asa numita naivitate a lui..si acum e fericit..sau poate..
      " Sa.mi cer scuze?Vai imi pare nespus de rau ca am avut pretentia sa-ti calci pe orgoliu si sa ma saluti!Iluzii!Inca n-am raspuns pentru toate,dar intr-o buna zi o sa-l gasesc..si-atunci?Atunci o sa te atac in cel mai dur mod posibil!E tarziu sa iti mai explic ce nu ai inteles candva ..demult!Si ar mai fi ceva..ceva ce nu ti.am zis niciodata..aratai ca un copil,atat de bland,cu o privire atat de speciala care patrundea in pana si in cel mai mic coltisor al sufletului..Nu erai simplu tu,erai super TU care ma intorceai si pe fata si pe spate in toate modurile si sensurile posibile.
Dar lucrurile proaste,raman proaste pana la final!Ai sa vezi ca o sa ma indur si o sa-ti intind o mana cand o sa ai nevoie,si-am sa.ti zic "Sa nu incerci sa crezi ca mai ocupi un loc pe care l-ai ocupat candva.."

                 Cu drag ,aceeasi ea,aceeasi...Kidda`

Because only time is capable of understanding..:)

Cate curcubee si culori a furat!Cum i.a lasat genele umezite si inima prafuita!Inca unul care a pretins ca.i pasa cu adevarat fara nici un motiv ascuns.Inca unul care a ucis culorile curcubeului si a lasat frant arcusul viorii,inca unul care a lasat sangerand valsul iubirii.. si din nou inca unul care a lasat atriile sa se zbata pana cand si-au dat suflarea..si e doar inca unu..

*Inceput

*Inocenta

*Necunoscut.

*Sentimente.

*Curiozitate..

*Priviri.

*Timiditate.

*Pierdere.

*Sentimente ramase

*Semne de intrebare.

Infinit...

Timpul trece. Chiar si atunci cand pare imposibil. Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pulsul sangelui sub o vanataie. Trece neregulat cu rataciri ciudate şi pauze taraganate, dar trece. Chiar si sub perdeaua neguroasa a sentimentelor..trece..:)

I miss hearing your voice... All the words that you said to me :)

Ploua..si picaturile danseaza haotic.Tresar si aud ritmul variabil al apei care se scurge prin jgheaburi..cadeau in ropot si simteam cum devin mai calma,mai goala pe dinauntru.Imaginile.mi treceau haotic prin fata ochilor deschisi in semiintrunericul odaii..

Fumul de tigara se ridica adormit printre picaturile de ploaie si sufletul se lasa purtat pe aripile lui.Luna ma priveste intrebatoare si coltii aspri ai frigului necrutator imi zgariau carnea.

 Baloane de sapun?Se pierdeau haotic in cercul vietii.

Si cate intrebari pierdute intre realitate si vis ,intre agonie si extaz...si cat mi.as fi dorit sa fii acum aici!Ma cel mai jur ca as fi vrut sa vad cum pentru o clipa stai langa mine si ascultam soaptele ploii impreuna.

Intoarce clepsidra timpului si hai sa adunam un "EL" si.o "EA" ,hai sa.i aruncam in gradina Edenului si buimaca da.mi drumul sa ies pe strada si sa opresc trecatorii intrebandu-i "Unde se ascunde fericirea?"

Si verzi erau odata toate visele neimpartasite..
Si.mi ploua primavara in suflet..
si canta zidirea adanca de dragoste..
si spunea despre zbaterea nestiuta de aripi...

 si imi doream..

O lacrima..

Lacrimile...
..sunt cuvintele pe care inima nu le poate spune
...sunt tabloul desenat pe panza emotiilor puternice
...sunt portretul aspiratiilor umane puse sub umbra nestirii
...sunt framantarile trupului
 ...sunt vindecatoarele ranilor...

Atat de dor..

Sunt zile in care mi-e atat de dor...
...de tine incat as vrea sa ma prinda o ploaie
.... de baloanele de sapun venite din bucuria oamenilor
..... de sentimentele alea adoptate
.... sa musc din suflet ca sa.l fac sa uite de tine
.....de zilele cand nisipul imi mangaia pielea
....de nimicurile acelea
.....de joaca de`a fericirea
.....de momentele care credeam ca nu mor
.....speranta cu care ma hraneam zi de zi
.....chipul apus plecat deasupra-mi
....de cicatrizarea trecutului
....de banalul "buna " pe care mi.l dateai
.....de ochii tai care se pierdeau in soapte
....primvara trecuta care incepuse cu tine
                               Vreaau roata cu timpul confiscat sa ma lase sa visez in continuare,un fel de durere amara amestecata cu ceva dulce..la fel ca ceaiul pe care.l beau dimineata...:)