Si mintea ei iar zboara ca un zmeu in zarea albastra;se joaca cu vantul,cantandu-si poemele iubirii si lasand soaptele sa curga asemenea picaturii de sange care se prelinge din buzele-i tremurande.
E primavara si aura ei ii imbraca-n camasi ce-au fost parca apretate de vant si vantul sculpteaza crapaturi pe buze...e primavara si ochii ei sclipesc in zarea.ntunecata a noptii,urcand pe piedestatul sufletului coroana mult impovarata de patima ce se zvarcoleste cu putere in trupul fara de vlaga.Si pentru ca soarele prea puternic brazda adanc buza-i sculptata de vantul nemilos..incepu sa ploua.Si picuri grei i se prelingeau pe obraz,acoperindu-i ranile si contopindu-se cu picuri grei ai sangelui care isi continuau lunecul pe fata ei cea nedeslusita-n umbra vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu