Partea a doua a acestui post ,este adresata unei persoane foarte speciale,asa cum si prima parte a fost.Desi stiu ca meritati mult mai mult decat sa insir niste cuvinte,consider ca trebuie sa va multumesc cumva pentru ce sunteti,pentru ca sunteti VOI si pentru ca m-ati invatat sa fiu EU!
Pot sa-i numar ?
..un dor
..doua doruri
..trei ..
Da`s multi si cu ce ma ajuta ? Sunt infiniti !
Mi-e super dor de tine; de glumele tale,de noptile in care dimineata ajungea sa ne bata la usa prinzandu-ne vorbind despre franceza,de modul in care imi spuneai tu "ce faci Dambovita?",de accentul tau si jur ca mi se umple inima de bucurie cand ma suni si te aud !Iti multumesc ca mi-ai conturat de multe ori cate-un zambet pe fata si ca l-ai colorat cum ai stiut tu mai bine!Iti multumesc ca desi esti atat de departe,inca iti pasa de mine si de fiecare data iti simt prietenia atat de aproape...
. . . un prieten ce mi-a mangaiat odata sufletul , acel om ce a alungat tristetea din viata mea. m-a prins de mana si ca un pictor mi-a desenat cu paleta lui plina de culori clipele;le-a dat culoare. de atunci in ochii mei el a devenit un prieten,un adevarat prieten !.a trecut timpul , n-am uitat , n-am sa-i uit niciodata figura!mi-a intrat in suflet si acolo si-a pus amprenta.Stiu ca vantul n-o sa-i stearga pasii si ca vom ramane mereu prieteni!Si stiu ca destinul o sa faca in asa fel incat sa ne revedem,candva..
Sa nu te schimbi niciodata!Sa ramai acelasi om al carui suflet radiaza de fericire,acelasi om care imparte zambete,acelasi om special!
Semnat
Aceeasi "Dambovita" .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu