L-am plans amarnic pana am ajuns intr-un oficiu mizer.L-am jeluit in fel de el de jalbe.Apoi l-am incinerat si i-am dat libertate pe mare.In fond,asta si-a dorit intotdeauna.Cu asta s-a hranit intotdeauna.A hoinarit toata viata prin ceainariile unde puteai gasi iz de jazz,unde te puteai bucura de o carte buna.A hoinarit in locurile unde,dintr-o aviditate nevinovata de cunoastere isi dorea sa cunoasca omul.
Astazi isi dorea doar sa recunoasca omul.Asta e motivul pentru care vrea sa plece in cautare; ori mai degraba sa se avante in regasire.In propria-i regasire.Si dor talpile de parca ar fi mers o mie de zile fara incetare.Si ii tiuie tamplele.Si e ceata.Si fum gros.In zadar incerca sa se grabeasca; vedea cum calca pe trupurile oamenilor ca pe o harta , o harta care nu o ducea niciodata la destinatie.
Mi-e somn,mi-e liniste si mi-e curaj.Sunt omul exceptie ,omul care e singur si in acelasi timp e cu toata lumea.Tipul de om care pare ca are totul si in esenta parca nu are nimic.Tipul de om in trupul caruia inca urla copilul din el; omul singuratic si fiara dezlantuita ; ce am fost,ce sunt si ce voi fi.
Mi-a vorbit sufletul despre fericire ieri noapte.Ma simteam ca la psiholog.Oricat as fi incercat sa spun ceva,nu puteam,vorbea necontenit.Stai,mai degraba parca eram la ora de morala.Desi politetea ma impingea sa nu il intrerup,am indraznit sa il blamez.In fond,era vina lui pentru toate astea si culmea,tot el indraznea sa imi tina morala.
Dar prin pridvorul caror suflete a trecut el,suflet amarnic fara sa se opreasca?Printre cate doruri s-a strecurat fara sa isi stearga urma?Pe cate strazi a alergat ca un fanatic cautandu-si menirea?Si mai cu seama,prin cate gari si-a lasat surasul si incantarea?!Si aseara,parea ca e hotarat sa imi deformeze mie realitatea.Ma credea slaba doar pentru ca imi era dor.La fel cum unui copil ii e dor de imbratisarea calda a mamei sau de cuvintele bune ale tatalui sau.Probabil nu sunt cine mi-am dorit sa fiu cu adevarat,insa sunt cu adevarat cine vreau sa fiu !Pot sa fiu in acelasi timp o multime de chipuri si totusi sunt unul : sunt un tiran,sunt marul discordiei, sunt sangele clocotind din timpul razboiului,sunt frica din ochii unui copil inocent.Dar sunt in acelasi timp soldatul brav , arma de lupta, lacrima sotiei care isi asteapta soldatul sa se intoarca,insa mai cu seama sunt...dorul lui de casa .
