Gonind spre liniste`:)

Dragoste nebuna....un adevarat amalgam al simturilor: si iubire , si cearta si dezmierdari,salbaticie,tandrete. Simtise cum crestea in ea marea iubire. Si tocmai cand credea ca se indragosteste de acea persoana, ...boom..the big surprize...N.a avut curaj sa spuna ce simte`:)Cand a spus a fost tarziu`...si gata,s.a dus!:))

"Si am alergat sa-nvat sa iubesc
Si-alerg in jurul lumii"

Cam asa suna` melodia care ruleaza.n mintea ei.Si stii?Se simte mandra de ea.Si realizeaza ca nu toate se inavarteau in jurul lui.El a fost,a plecat,defapt nuu ca nici macar n.a plecat`:-?? e tot acolo,dar nu.i apartine.Si oricum nu o mai intereseaza,e un caz pierdut.Are atatea pentru care sa se bucure,are alaturi de cine sa se bucure,are niste prietene extraordinare si e mandra!
Si de ce sa dramatizeze pentru ceva..care acum i se pare total copilaresc?Neah..o sa fie unul care o s.o merite probabil si atunci o sa straluceasca si ea.Si nici macar n.o sa.i poarte vreun pic de ura,ori vreun sentiment negru.Pentru ca a fost o vreme in care el a insemnat ceva.Ii pare totusi rau ca se ignora,ca nu a ramas loc nici de un salut macar si i se pare aiurea.
Acum priveste in urma si se amuza cand vade cat de copilaroase au fost reactiile ei,dar isi aduce perfect aminte cat suflet a pus..
Ce fraza nascocise sa descrie luna? dar dragostea? ce nume daduse mortii? nu mai stie. Nu mai avea nevoie de un limbaj pueril,ca limbajul folosit de indragostiti,nu mai are nevoie decat de cuvinte monosilabice,ca ale copilului cand intra in camera si o gaseste pe mama lui cu lucrul in mana si aduna de pe jos un firicel de lana viu colorata,sau o pana.
Si de parca cine i.ar fi furat libertatea se simte suficient de puternica sa strige ca e libera sa se bucure de roadele eforturilor ei. acum tot ce a fost pt ea reprezinta trecut,ii place sa traiesca prezentul,ii place sa fie ea,nebuna care alearga de colo colo,imprastiind veselie si molipsindu’i pe toti cu cheful ei de viata. si sunt cateva persoane carora ar vrea sa le multumeasca,si se stiu ele. nu e nevoie sa le numesc<3
si are chef sa se bucure de viata,are chef sa iasa cand vrea,are chef sa ii rada destinului in nas,pentru ca inca odata l’am invins!si e fericita ca nu i’a pierit bunavointa,si ii vine sa strige,sa sara,sa danseze,sa rada cu pofta,sa se distreze,sa ii sune pe cei dragi,sa se bucure de vocea ei,de cheful ei molipsitor. si va face si asta. va duce la bun sfarsit ce isi doreste sa se implineasca,pentru ca acum are putere,pentru ca acum este in stare,si mai ales pentru ca acum,mai mult ca niciodata,VREA!

Un destin nesigur,incert,nebanuit. O minte imatura, o personalitate inca neformata probabil, un trup si un suflet sensibil.
Ce sunt toate astea?
Da,este viata ei,viata unei adolescente….un spirit confuz,astazi este calma,maine este coleerica,iar poimaine…nu stie…poimaine…un cuvant prea indepartat ..chiar si maine ii aduce indoieli in inteior.Oare ce se va intampla?Ii va vorbi?Ii va marturisi ceva?Va reusi sa il faca sa o pretuiasca la adevarata valoare? poate…totul depinde de..ciudat,totul depinde de ea.
ieri – amintire ; azi – certitudine ; maine – iluzie.
O insiruire de cuvinte aparent simple.dar reprezinta mai mult decat cuvinte.

De ce sa se gandesca ca daca ar fi reactionat altfel,poate s-ar fi intamplat altceva?Istoria nu se scrie cu "daca"trebuie sa pastreze ce e mai frumos din trecut,sa aprecieze invataturile date si sa uit relele intamplate.Trebuie sa aiba puterea sa zica : ok,asta a fost ; game over and up to the next level!

A fost acoperita de un val al inocentei,dar i-a fost dat sa afle acel ceva ce a ars perdeaua ce o proteja de lumina orbitoare a realitatii. Poate(sigur) a fost mai bine.
De ce sa se prefaca ca sunt altcineva? De ce sa nu ii marturiseasca? E adevarat,fiecare om are trei personalitati : cea pe care o arata,cea care reflecta realitatea si cea pe care fiecare crede ca o are.Pe care sa o slefuiasca?Pe care sa o modeleze?A avut doar o fata pana acum..si nu,nu a fost bine!Vrea sa schimbe firul,traseul asta total.Dar de ce mereu se loveste de umbra lui?De ce de fiecare data ii sta in fata ca un zid?De ce de fiecare data el o agita mai rau ca valurile marii involburate?
Stii ce?Vrea sa afle limitele posibilului lasandu`si imaginatia sa treaca in domeniul imposibilului.:)

Din nou promisiuni incalcate:)

Si s’a jurat ca n’o sa mai verse nicio lacrima,a promis coaie ca o sa zambeasca in ciuda a tot ce se intampla.dar bineinteles,o privire,,niste ochi ai unui demon cu chip uman i’au sters memoria a tot ce candva isi promisese.
Aseara,lacrimile ei au avut cel mai amar gust,erau lacrimi,erau lacrimi coaie.Era gustul frustrarii,,era amaraciunea ce o simti cand si cea mai mica speranta se pierde undeva in golul camerei.
Privea camera goala,ploaia de afara strabatea prin furtuna lacrimilor ei,picaturile reci ce se loveau de streasina casei unde locuia erau ca niste sageti arse ajungand exact in inima ei ,pentru ca cineva avusese grija sa’i strice iar sufletul,sa o,sa se simta ultimul om doar pentru ca incercase sa se descurce.
Dar nu se mai mira, nu se mai intreaba de ce,stie ca acel demon,atata timp cat ea ii da putere prin
slabiciunea sa,va continua sa o omoare … putin cate putin,zi de zi...doar asteapta acea zi cand totul se va fi terminat,si va afla motivul pentru care atatea lacrimi amare s’au prelins pe chipul ei..:)

Non -titlu`

S’au mai dus inca o mie de clipe in care pur si simplu gandurile ei au luat’o razna ..O incearcaU tot soiul de sentimente,simtea de fiecare data piedici care se interpun intre ea si universul pe care si’l doreste…astazi se simtea ca un strop de ploaie,asemenea picaturilor cazute cu cateva ore in urma pe asfaltul incins. simtea cum tot ce o inconjura o infierbanta,o agita ca si cum ar fi fost prima stare de acest gen si nu ar fi avut puterea sa se lupte cu ea.
Si iata’o din nou intr’o zi ploioasa,in acelasi loc ca acum o saptamana; cu toate astea se simt neimplinita. Atunci era soare si cald,se simtea totusi ultimul om. era a doua zi in care nu vorbea cu ea,nici macar nu se uitau unul la altul. Iata ca acum,dupa tot acest rastimp,ea incearca sa para ca ar vrea sa evapore tot acest sentimnet.
Desi nu era sfarsitul,scrisese aceasta ultima parte ca finalul a ce fusese prima ei iubire,prima ei dezmagire. Lacrimile ii stersesera scrisul,dar nu ii stersesera si literele incriptate in inima’i acum inghetata.
Aveau sa urmeze pagini intregi pe care isi lasase amprenta suferintei,aveau sa fie lungi istorisiri,la lumina lumanarii,in nopti reci din plina vara,aveau sa fie dorinte irosite si planuri neimplinite.

Zid al realitatii...:)

al 1000′lea gand,,al 1001′lea vis,a 1000′a traire…

Somnul EI nu a fost unul usor,nu a fost nici pe departe odihnitor… a fost un somn din care incerca sa se ridice cu toata forta pe care o mai avea,dar el nu o lasa.

Era vechea ei locuinta. Era bantuita de umbrele trecutului,era urmarita de consecintele a tot ce facuse pana atunci. Privea in ochii ei din alte unghiuri,isi vedea chipul ca si cum s-ar fi uitat in oglinda,dar nu se recunostea.
isi dorea sa pastreze ultima privire ...
Stia ca era doar un vis,dar cate trairi a trezit in EA… de cate si`a adus aminte...Si iata ca visul ei se incheie,iata ca ramane in urma cu amintiri,dar nu trairi. ele s’au evaporat in noapte.
Nu mai putea suporta. Traia o viata intr’o inima ciudata,isi ducea traiul intr’o lumina orbitoare, dadea ocol,iar si iar, acelorasi ganduri fade,se invartea in jurul acelorasi evenimente, aceleiasi rutine. Isi dorea sa uite ca sa mai poata straluci ca altadata.Dar oare a stralucit vreodata?:)

Memorii sterse

Undeva, la capatul unui tunel, o raza palida de lumina isi croia drum prin intunericul deplin. Singura intr-un loc atat de pustiu si rece, ea incerca sa il strabata centimetru cu centimetru, pas cu pas, dar nu reusea. Intensitatea ei era mult prea mica si nesemnificativa, pe cand intunericul era adanc, profund, apasator. El nu lasa lumina sa il treverseze...
Undeva, la capatul unui suflet, o raza palida de speranta inainta prin pustietatea si linistea ce o inconjurau din toate partile. Trebuia sa schimbe locul prin care trecea. Si reusea... La inceput atat de mica, apoi crescand treptat, speranta avea puterea de a umple sufletul cu fericire, calmitate, inocenta, caldura ... iar acesta se trezea parca dintr-un vis fara sfarsit si devenea mai deschis.
Intr-adevar, speranta moare ultima ... Nu ii venea sa creada, dar parca i-a auzit numele. Prin atata lume care trecea in jurul ei, un glas a folosit numele sau. Din coltul gurii a schitat un zambet. Si nu a fost un zambet fortat. A fost unul adevarat...A fost atunci unul..:)

Contopire de aberatii si dezordine de ganduri..

Nu va mai scrie despre El!A epuizat toate cuvintele...Aiurea,ciudat,patetic!
DA! azi e ultima zi în care mai scrie despre el, de mâine vine o alta zi.Ii vine sa rupa ziua asta in mii de bucati asemenea unui puzzle ..sa bata vantu cu putere si sa le duca cat mai departe..C dracu a adunat?NIMIC!secunde infinite la gramada...Si uite ba..ca pt ea timpul n`a avut cuvant,a avut doar raset.
Sa`i scrie?..a ramas fara provizii..o sa aiba nevoie de presupuse noi amintiri.Nu il mai are..defapt stai..ca nici nu l`a avut!
Are o ploaie acida in suflet...o sa inchida cuvintele intr-un catastif ruginit,spera sa-l deschida odata..dar doar cu unica cheie,venirea ta.
Se imagina intr-o lume cu felinare...
,de fiecare data knd vedea cate un felinar,smulgea sperante.Uneori, este atat de fericita cand întalneste felinarele- singurele ei ''devize'' la care se poate raporta în viata, este atat de ametita de iluzii, incat il vede pe el acolo, şi imbratiseaza felinarul asa cum l-ar îmbratisa pe el, tare şi strans, cu toata puterea, ca şi cum ar fi prima şi ultima îmbratisare...
Dar de azi,gata!Pune piesa pe "Pause" si....

Scrisoare unui inger!

Iti multumeste...Iti multumeste pentru zilele in care i`ai fost alaturi, iti multumeste pentru ca ai inteles`o de fiecare data, chiar daca nici ea nu se intelegea, iti multumeste pentru tot ceea ce ai facut pentru ea, pentru zilele petrecute alaturi de ea, iti multumeste pentru ca ai stiut sa`i fii prietena adevarata !;x
Iti multumeste pentru absolut TOT. Ai fost si vei ramane prietena ei adevarata!

I`ai daruit clipe pe care nu credea ca le va trai vreodata, clipe care i se pareau scene de film, clipe pe care nici ea nu se vedea in stare sa le traiesca, sa le doresca. Stia ca oamenii nu pot zbura, dar tu ai invatat`o sa zboare fara teama… Ai facut`o sa rada cand nu mai avea nici puterea sa zambesca si ai facut`o sa spere, cand nu mai avea nici o urma de speranta in suflet…
Ai facut`o sa vada lumea cu alti ochi… Si ai invatat`o ca durerile oricat de crude si dureroase ar parea, sunt doar niste pietre mici care ajuta la cladirea propriei fiinte. Cand ii era teama sa mearga tu ai tinut`o de mana si ai facut`o sa alerge, cand ii era teama sa simta, tu ai invatat`o sa isi impartasesca sentimentele…
Pentru asta ii multumeste!Si probabil niciodata nu ar fi de ajuns timpul sa-ti multumeasca.<3 Scrisoare unui inger[te iubesc enorm prietena draga!<3 ]

My beautiful insanity-part VII

Faliment sufletesc..E liniste,poate sa-ti scrie orice...stie ca tot ceea ce va pune pe foaie se va asterne cuminte.I se parea ca asteapta un tren intr`o gara.Astepta atata timp cat inca mai ardeau luminile de pe peroane.Cand ele se sting,realiza ca n’are cum sa mai vina nici un alt tren.Si’atunci o cuprinde plictiseala de a mai astepta..si crede,cum a sfatuit`o si prietena ei sa`i spuna,sa`i spuna si cu asta basta.
Nu ii mai trece prin mine nici pic de vointa,nici strop de nerabdare ca sa il mai caute.Iar daca are sa ramana singura,are sa uite ce’nseamna sa iubeasca si cum se face asta.
Se vor risipi catre nicaieri sentimentele ei,gandurile,dorintele,si se va departa si ea odata cu adierea usoara a vantului.Timpul ii va respira sufletul zi de zi si tunci il va pierde de tot! Departarea se va izbi de trupul lui si nu’i va mai cunoaste chipul,nu ii va mai sti numele.. Acum poate fi sincera cu el!Cuvintele n`au cum sa o tradeze,Cu el a inceput falimentul ei sentimental si cu el se va termina!:)

My beautiful insanity -part VI

De ce dragostea contureaza suflete neinsemnate?Aceasta conturase si sufletul ei..si in zadar incerca sa afle vreun raspuns.De ce oamenii traiesc in ceata fara sa-si exprime sentimentele si..de ce uneori dragostea taie in rani deschise?
Isi dorea si ea sa afle..insa era prea mult haos in lume si nu gasea raspunsuri.Pentru ce-l iubeste?Cam asta era intrebarea ce o framanta acum..Era partial constienta ca nu merita..prietena ei ii spunea.."fata nu merita.." dar ea continua sa se incapataneze ca "da,merita"!
Adunase in suflet atatea sperante..iar sufletul era cuibul atator clipe unice pe care le frangea in farame.Uneori ,se regasea intr-un labirint de sentimente confuze si contradictorii.Culori, senzatii, chemari, toate se impleteau in esenta ..intr-o picatura de nebunie..de care,ciudat!nu vroia sa scape..
Asta este Ea, si daca te iubeste, repeta, DACA, asta inseamna ca este norocoasa. Ochii lui o urmaresc cu intensitate si, fara a-i putea defini starea ii vine sa planga, sa cante sa te cheme si sa te alunge.Ii e frica sa te cheme, nu are puterea sa te alunge nici macar din gand si totusi se intreaba daca nu cumva confunda pasiunea clocotitoare specifica inceputului de adolescenta cu dragostea adevarata.
Singurul care poate da un raspuns, care ii poate spulbera indoiala si confirma banuiala, e timpul si reflectatea gandurilor sale in actiuni...si..EL