Ma gandesc ca nici acum,desi imi stau la usa vreo 18 ani, in spate,nu sunt cel mai bun exemplu.Nu pentru ca nu as vrea sa fiu unul,ci pentru ca mi-am dorit intotdeauna sa fiu definita prin simplitate.Si stim cu totii ca in societatea asta,tot ce este simplu,nu este un model,e doar.. un fragment al anonimatului.Dar e ok asa;imi place sa joc rolul anonimei,pentru ca e cel mai bun mod de a face o radiografie a societatii.Si cel mai mult ma distreaza cum percep ceilalti ambitia : bani,bani,spaga,bani,bani,mita.As putea spune,curata prostie ,mon cher!Dar sunt genul de om care inca mai crede in imnul national care din cate imi amintesc se numeste "Desteapta-te ,romane!" ci nu "Somnoroase pasarele".
"Fiecare pasare pe limba ei piere" ,spunea mama, in timp ce fosta diriginta mi-a cultivat in minte ideea conform careia "Cel mai destept cedeaza" . Pe mama am inteles-o relativ rapid,insa mesajul dirigintei l-am inteles abia spre treapta maturitatii si probabil e mai bine ca l-am perceput si inteles asa tarziu,pentru ca mi-am dat seama ca cele doua mesaje sunt complementare,asa cum imi place mie sa le numesc,insa ca sa fiu sincera,cel de pe urma mesaj primeaza : mai intai iti dovedesti intelepciunea cedand,ca mai apoi pasarea cea rea sa isi mute cuibul si sa se piarda in zare.Nu imi ajung cuvintele sa-i pot multumi vreodata doamnei diriginte,care m-a considerat parte din familie si m-a sfatuit ,desi nu exista vreo legatura de sange sau orice care sa ateste acest aspect.Si cand zic "doamna diriginte" ma gandesc inevitabil la discutiile acelea interminabile,in care imi doream sa am ultimul cuvant si nu pretuiam la adevarata valoare cele din urma vorbe ale dirigai care veneau ca o concluzie "Cel mai destept cedeaza!"
Cred ca cel mai mare vis a fost sa am prieteni;dar genul acela de prieteni cu care sa impart orice fara sa imi fie teama de reactiile lor,genul acela de prieteni care sa nu ma aplaude cand gresesc,iar atunci cand fac ceva bine,sa nu ma laude,doar sa vina sa ma imbratiseze si sa ma stranga de mana!Si nu i-am gasit niciodata,chiar daca uneori,in momente de disperare,m-am agatat de oricine si desigur,m-am ales doar cu o "prezenta" temporara,care la prima adiere de vant..s-a sters.Mi-am gasit unul insa de nadejde,care a stat ascuns o buna perioada de timp desi era atat de prezent in viata mea.Imi vine greu sa cred ca intentia lui a fost sa se ascunda,ci tind sa cred ca a stat acolo,ca sa imi citeasca nevoile; si le-a lecturat atat de bine!Si fiecare cadere,a avut grija sa mi-o atenueze,iar fiecare grija,a impartit-o la doi,la fel cum,fiecarei distractii nu i-a impus limita,ci a avut grija,ca responsabilitatea acesteia sa o divida,astfel incat,amandoi,desi ne despart vreo 10 ani,sa avem ceva de invatat.Si au fost multe vremurile in care l-am avut numai pe el.
Nu am crezut niciodata in paganismele de genul "+ cu - se atrag"!Am zis,de ce sa tin cont de conventii cand m-am considerat doar parte din anonimat?Si-am zis,de ce sa-mi rasucesc sufletul pentru un...aforism?
Si culmea e ca,am invins si de data acesta!Caci am dovedit ca "+ si + se atrag",doar atat,fara prea multe vorbe; la noi faptele au primat.Aceleasi trairi,aceleasi asteptari,aceleasi sentimente si toate in aceleasi timp : fara sa vorbim,fara sa ne spunem decat dupa ce se intampla.Mi-am dorit ca atunci cand gresesc sa nu fiu aplaudata : am norocul de a fi certata atunci cand gresesc!Si pe bune,e de mare pret sa stii ca cineva te cearta si iti vrea binele.Mi-am dorit imbratisari atunci cand fac ceva bine si strangeri de mana atunci cand imi iese totul : am parte de imbratisari nu doar cand fac ceva bine si de strangeri de mana nu doar atunci cand imi iese totul cum mi-am propus.Primesc atat de multe imbratisari ,incat am invatat sa dau imbratisari,sa le dau din toata inima!Am invatat sa le confer si la schimb cu falsitatea,dar si pe acelea,tot din toata inima le dau!E pacat ca doar clasa a XII a a reusit sa ne uneasca,caci ,daca te stiam asa cum te stiu acum si ,uitandu-ma in trecut,mare imi este regretul!Iti multumesc ca de-a lungul acestei perioade mi-ai demonstrat ca prieten iti este cel la care te astepti mai putin si ca taria se invata nu numai de unul singur!
PS: Astazi m-am gandit sa scriu,pentru ca ma simteam incarcata emotional,pentru ca ma macinau scenele din trecutul adolescentei mele,pentru ca poate am o lista de "frustrari" care nu imi dau pace si cel mai probabil,pentru ca m-am plictisit de oamenii care trag concluziile in urma unui exces de prietenie si "sociabilitate".
