E august,nu?Si e vara.Dar ce te faci cand in suflet e inca intuneric?Inseamna ca la tine e vara?Dar daca-i soare cu dinti?Se-apropie norii,furtuna?
Exista oameni de care ramai cumva indragostit ; crezi ca ii aveai in gand si defapt iti intrasera deja in inima ; oameni carora le-ai presimtit miracolul,fara probabil sa ii fi cunoscut cu adevarat.Oameni a caror parte din suflet,ramane imprimata in sufletul tau..oameni care te fac sa crezi ca exista acel "je ne sais quoi" temator,de inceput ,pe care in final il proiecteaza ca motiv de retragere.Dar cu toate astea,sunt oameni care ating corzi importante.Si nu,nu in sensul fraternitatii ; ci in contextul in care, convingerea ei clara ca nu exista " coup de foudre " s-a dovedit a se dispersa intr-o secunda!
Poate numai incapacitatea ei a fost de vina.Stupida si inutila incercare de a se amagi singura : trebuia deci sa dea vina neaparat pe incapacitatea ei!Altminteri,l-ar fi inteles si poate ca pana si cuvintele lui cele mai absurde ,ostile ar fi reusit sa zdruncine ceva in ea : adevarata intelegere sau adevarata revolta.Dar stai,revelatia adevaratei intelegeri a avut-o si o are din cand in cand ,dar tot nu se trezeste.Poate ca ea e doar un om mizerabil care ii da inainte cu micul capital prezumtios al ratiunii sale si nu stie sa se bucure de micile elanuri ,frumoase,ale vietii..sau invers?
*Confuzie.Haos.Nu iti simti si tu capul plin de popice?*
Si-a tarat sufletul pe scarile ratiunii ; era usor si dezarticulat ca un manunchi de crengi uscate.Si cand a ajuns la treapta cea mai de sus,ei bine,totul era devorat de pustiu.
Nici chiar vorbele care roiesc in jurul ei nu o fac sa renunte.Pentru ca e constienta ca vrea sa isi vada propriile greseli dar,mai cu seama,sa le traiasca!Si nici ratacirea pe care o simtea in ea si de ea ,pe care o simtea in corp si care uneori o dobora,nu era o convingere autentica in raport cu spusele celorlalti.Era un amestec ciudat de ratiune si viata pe care nu mai izbutea sa le descifreze ; strambate si inveninate de toata durerea lui si uneori de aparenta lui nepasare.Dar sa nu uitam,ca erau momente cand le pasa ; si lui si ei.Si asta o intarea si o facea sa creada!
Simtea cum sufletele lor erau pline de zgomote care se amplificau intr-un tunet obositor si lung,iar rasuflarea lor se scurgea tot mai dens si mai fierbinte , in ciuda jocului de cuvinte sau mai nou,a absentei acestuia.
Cu imaginatia sleita,a urmarit o clipa umbre necunoscute ale sufletului sau,perindandu-se prin incaperile inimii sale,ieri noapte.A lasat capul plecat.Si a tacut.
joi, 21 august 2014
sâmbătă, 16 august 2014
Fragmente.
#1 : *Nu isi poate explica : oamenii isi construiesc castele,se cred regi,se avanta in sahul vietii si dupa,dupa ce ramane?Se trezesc singuri,in fata unui castel de nisip,un castel care la primul val, mai dur,se pierde.Si in loc sa se ridice,sa infrunte valul,ei ce fac?Isi construiesc bariere si defensive fara sa realizeze ca de cele mai multe ori,asta ii arunca in hatisurile disperarii,nesigurantei,solitudinii,temerilor. Si cand valul pare ca se departeaza,ei se comporta ca nebunul in fata zidului : se dau cu capul de zid,indiferent ca cineva le tot pune o perna in fata zidului,ca sa amelioreze durerea.Ei o inlatura si continua sa se loveasca cu capul de zidul gol ; again and again. *
#2 : * "L-ar fi iubit " si-a spus,nu i-ar fi pasat de nimic altceva,l-ar fi ajutat sa isi depaseasca fricile,sa isi gaseasca linistea,sa treaca peste.Asa de neinteles cum era ea.Si nu spune lucrul asta pentru ca e un cliseu,o filosofie si un lucru comun,ci pentru simplul fapt ca intr-un timp foarte scurt se obisnuise cu el.Putea respira lejer si mai cu seama putea sa fie copil ori de cate ori voia in preajma lui,stiind ca va putea sa se salasluiasca in bratele lui ori de cate ori spunea ceva gresit..Fara retineri.Pur si simplu.Sunt lucruri simple,care ating corzi .Stii tu,ca pupicul de noapte buna primit de la bunica ,in fiecare seara,cand erai mic; sau ca "ai grija de tine"-ul acela spus cu un amestec bizar de strengarie si grija in voce,venit din partea fratelui mai mare.Asa si in cazul asta.Revine si spune : sunt lucruri simple,care ating corzi : o strangere de mana,pupicul inocent pe care-l primea de fiecare data pe nas si pe frunte,jocurile de cuvinte,simple,da,lucruri simple!
Nu simtea nevoia sa fie vulgara si nici macar sa se inece in alcool in prezenta lui.Simtea ca e ea,neinteleasa si neclara, "ciudata intr-un sens bun " ,cum i-a spus candva,copila si zvapaiata (chiar daca nu cea mai buna la glume).Iubea sa se cuibareasca in bratele lui,sa se alinte uneori si isi gasea linistea de fiecare data cand lucrurile nu mergeau cum trebuie,cand se simtea nesigura ; de-asta erau momente cand alegea sa ii spuna,in linistea serii , un "multumesc pentru tot ! ".Se simtea multumita ca apartinea cuiva,in ciuda sufletului sec si gol pe care il purtase inlauntrul sau pana atunci ; acum era plin sufletul ei,stii tu,asa cum e adevarul plin intr-o mare de minciuni. *
#3 : *Cu restantele la somn pe care le-a dobandit in urma celui mai greu examen - noaptea- a rezistat o zi intreaga;nici mancarea nu prea i-a fost prietena,dar a rezistat.A fost de scurta durata,dar i-a intrat in suflet ca nimeni pana acum : e tot mai convinsa ca e primul om care i-a demonstrat ca exista dragoste la prima vedere,desi suna a cliseu ieftin. Ii lipsesc toate gesturile,toate vorbele,toate privirile.Iar cand recunoaste lucrul acesta,plange,de parca ar fi o nebuna,care isi scoate spin cu spin din suflet,din inima,din minte,din cea mai adanca rana,o rana veche,care devine mai actuala ca niciodata,cu cat se simte tot mai aproape de intrebarea care a obsedat-o candva : de ce?.Dar in fond,nu e o rusine sa sa le permiti picaturilor de apa,sa se prelinga pe obraz.Imagineaza-ti ca obrajii tai sunt ca un teren roditor ; fara apa ar putea sa faca fata in arsita soarelui?
#4 :" Trec sa ii salut ,din nou" si-a spus.Aiurea,s-a dus sa il vada in siguranta.Pentru ca nu era ok,desi insista ca este.Si s-a uitat in gol.Defapt,s-au uitat in gol.Fiecare in golul celuilalt...defapt stai,fiecare in golul sau.Ma rog,singurul lucru cert e ca era gol,totul : si privirea si atingerea si zvapaiala ei,chiar si zambetele pe care incerca sa le mai schiteze,chiar si insistenta ei de a o privi in ochi,toate erau fara continut,fara sens,fara contur,erau vagi.*
*De fun* a repetat in gand si s-a ridicat de pe scara rece.Apoi si-a sunat un taxi si l-a rugat sa o conduca.
"Ai grija de tine,te rog!"
"O sa incerc.." ,i-a spus putin increzator.
Si taind noaptea grea,a traversat in graba si s-a urcat in taxi.
#2 : * "L-ar fi iubit " si-a spus,nu i-ar fi pasat de nimic altceva,l-ar fi ajutat sa isi depaseasca fricile,sa isi gaseasca linistea,sa treaca peste.Asa de neinteles cum era ea.Si nu spune lucrul asta pentru ca e un cliseu,o filosofie si un lucru comun,ci pentru simplul fapt ca intr-un timp foarte scurt se obisnuise cu el.Putea respira lejer si mai cu seama putea sa fie copil ori de cate ori voia in preajma lui,stiind ca va putea sa se salasluiasca in bratele lui ori de cate ori spunea ceva gresit..Fara retineri.Pur si simplu.Sunt lucruri simple,care ating corzi .Stii tu,ca pupicul de noapte buna primit de la bunica ,in fiecare seara,cand erai mic; sau ca "ai grija de tine"-ul acela spus cu un amestec bizar de strengarie si grija in voce,venit din partea fratelui mai mare.Asa si in cazul asta.Revine si spune : sunt lucruri simple,care ating corzi : o strangere de mana,pupicul inocent pe care-l primea de fiecare data pe nas si pe frunte,jocurile de cuvinte,simple,da,lucruri simple!
Nu simtea nevoia sa fie vulgara si nici macar sa se inece in alcool in prezenta lui.Simtea ca e ea,neinteleasa si neclara, "ciudata intr-un sens bun " ,cum i-a spus candva,copila si zvapaiata (chiar daca nu cea mai buna la glume).Iubea sa se cuibareasca in bratele lui,sa se alinte uneori si isi gasea linistea de fiecare data cand lucrurile nu mergeau cum trebuie,cand se simtea nesigura ; de-asta erau momente cand alegea sa ii spuna,in linistea serii , un "multumesc pentru tot ! ".Se simtea multumita ca apartinea cuiva,in ciuda sufletului sec si gol pe care il purtase inlauntrul sau pana atunci ; acum era plin sufletul ei,stii tu,asa cum e adevarul plin intr-o mare de minciuni. *
#3 : *Cu restantele la somn pe care le-a dobandit in urma celui mai greu examen - noaptea- a rezistat o zi intreaga;nici mancarea nu prea i-a fost prietena,dar a rezistat.A fost de scurta durata,dar i-a intrat in suflet ca nimeni pana acum : e tot mai convinsa ca e primul om care i-a demonstrat ca exista dragoste la prima vedere,desi suna a cliseu ieftin. Ii lipsesc toate gesturile,toate vorbele,toate privirile.Iar cand recunoaste lucrul acesta,plange,de parca ar fi o nebuna,care isi scoate spin cu spin din suflet,din inima,din minte,din cea mai adanca rana,o rana veche,care devine mai actuala ca niciodata,cu cat se simte tot mai aproape de intrebarea care a obsedat-o candva : de ce?.Dar in fond,nu e o rusine sa sa le permiti picaturilor de apa,sa se prelinga pe obraz.Imagineaza-ti ca obrajii tai sunt ca un teren roditor ; fara apa ar putea sa faca fata in arsita soarelui?
#4 :" Trec sa ii salut ,din nou" si-a spus.Aiurea,s-a dus sa il vada in siguranta.Pentru ca nu era ok,desi insista ca este.Si s-a uitat in gol.Defapt,s-au uitat in gol.Fiecare in golul celuilalt...defapt stai,fiecare in golul sau.Ma rog,singurul lucru cert e ca era gol,totul : si privirea si atingerea si zvapaiala ei,chiar si zambetele pe care incerca sa le mai schiteze,chiar si insistenta ei de a o privi in ochi,toate erau fara continut,fara sens,fara contur,erau vagi.*
*De fun* a repetat in gand si s-a ridicat de pe scara rece.Apoi si-a sunat un taxi si l-a rugat sa o conduca.
"Ai grija de tine,te rog!"
"O sa incerc.." ,i-a spus putin increzator.
Si taind noaptea grea,a traversat in graba si s-a urcat in taxi.
PS: Daca il vede cineva,sa ii transmita ca gesturile lui i-au ramas imprimate in suflet ; ca s-a imbracat cu haina parfumului si calmului sau.Ah,da,si sa-i spuna sa aiba grija! asa cum o repeta ea mereu...
joi, 7 august 2014
..still I'm not gonna lie.
*Sa te vindeci pe tine insuti!* asta e cheia, si-a spus ridicandu-se si realizand ca defapt isi sugruma cu atata sete constiinta.Glasul sufletului ,e clar,nu poate fi surdinizat prin tacerea nimanui ,cu atat mai mult cu cat,tacerea asta devine izvor nesacat de intrebari , la care se adauga o incomensurabila insetosare de certitudine !
Vindecarea asta in fond,e un lucru foarte simplu ,de "igiena " a fiintei : asa cum muncitorul miner,dupa ani si ani de munca in mina se poate imbolnavi de silicoza , asa cum pictorul are tendinta de a orbi, tot astfel se gandea,ca dupa un timp indelungat de ratacire printre interstitiile incertitudinii,capata si ea,acum o anumita iritabilitate,insa care nu isi mai gaseste meritul de a fi inteleasa cu dragoste si grija (cum este in cazul celorlalte exemple,fiind vorba de o boala profesionala), ci aici,apare saturatia acida.
E suficient sa ii ramana impregnata ideea ca aventura existentei este in fond aventura unei declinari!Tristetea nu imbogateste pe nimeni,daca sta sa analizeze din perspectiva asta ; bine,nici fericirea.Dar ea se considera "frunzoasa" : si umbra ei pe vara,da chiar racoare!De ce sa se desfrunzeasca din pricina tristetii si sa nu mai cunoasca racoarea?Nu se merita!
Vanitatile si orgoliile isi poarta propriile poveri!De ce sa le poarte si ea?Ele nu pot sa dezintegreze o realitate spirituala de fond,daca se poarte unele pe altele si daca nu lezeaza , intr-un fel sau altul,fiinta umana.Privite de departe,fara precipitare,unele atitudini , sunt doar accidente ale realitatii si nu realitatea insasi.
Asadar,vindecarea proprie raportata la aceste accidente ale realitatii ,e posibil sa apara,la vremea recoltei ca "recensamantul" care sa consemnze un numar sporit de "gradini sterpe" ,e drept, dar in definitiv,o expunere de diapozitive ale unei prezentari care sa confere viziune asupra unei noi veri,o vara in care sa nu se trezeasca la varsta celui de-al doilea prag al vietii,mai saraca de cateva cantece si sfasiata de intrebari pe care,sub palpairea saraca a inimii nu le elucida .
Vindecarea asta in fond,e un lucru foarte simplu ,de "igiena " a fiintei : asa cum muncitorul miner,dupa ani si ani de munca in mina se poate imbolnavi de silicoza , asa cum pictorul are tendinta de a orbi, tot astfel se gandea,ca dupa un timp indelungat de ratacire printre interstitiile incertitudinii,capata si ea,acum o anumita iritabilitate,insa care nu isi mai gaseste meritul de a fi inteleasa cu dragoste si grija (cum este in cazul celorlalte exemple,fiind vorba de o boala profesionala), ci aici,apare saturatia acida.
E suficient sa ii ramana impregnata ideea ca aventura existentei este in fond aventura unei declinari!Tristetea nu imbogateste pe nimeni,daca sta sa analizeze din perspectiva asta ; bine,nici fericirea.Dar ea se considera "frunzoasa" : si umbra ei pe vara,da chiar racoare!De ce sa se desfrunzeasca din pricina tristetii si sa nu mai cunoasca racoarea?Nu se merita!
Vanitatile si orgoliile isi poarta propriile poveri!De ce sa le poarte si ea?Ele nu pot sa dezintegreze o realitate spirituala de fond,daca se poarte unele pe altele si daca nu lezeaza , intr-un fel sau altul,fiinta umana.Privite de departe,fara precipitare,unele atitudini , sunt doar accidente ale realitatii si nu realitatea insasi.
Asadar,vindecarea proprie raportata la aceste accidente ale realitatii ,e posibil sa apara,la vremea recoltei ca "recensamantul" care sa consemnze un numar sporit de "gradini sterpe" ,e drept, dar in definitiv,o expunere de diapozitive ale unei prezentari care sa confere viziune asupra unei noi veri,o vara in care sa nu se trezeasca la varsta celui de-al doilea prag al vietii,mai saraca de cateva cantece si sfasiata de intrebari pe care,sub palpairea saraca a inimii nu le elucida .
luni, 4 august 2014
*Nota de...sub sol.
De retinut : maine e cinci !Si e august! "Please be good" obisnuia sa spuna la fiecare inceput de luna,dar maine e cinci si daca se gandeste mai bine e de doua ori cinci,ba nu,e chiar de trei!Da ,chiar asa : ziua a 5a, luna a 5a si cel mai probabil ora a 5a din zi ! Si tot vreo 5 intrebari are si ea,toate innodate; si in incercarea de a desface nodul fara sa rupa sfoara , bingo,the supreme question : "De ce?!"
Si-a tocit nervii pe nu stiu unde ,pana s-a trezit ca e toamna , la propriu , in suflet.Pur si simplu,e toamna,desi se spune ca in suflet e soare atunci cand e vreme frumoasa."Prostii" , si-a spus in timp ce sorbea din cafeaua aburinda.Dar stai,ea nu bea cafea.Ah,ba da,a inceput sa bea din momentul in care a realizat ca aburii "ii mai aburesc" sufletul si mintea.Dar nicio cafea nu a reusit sa "o abureasca" indeajuns incat sa uite de intrebarea care-i sapa fiinta si pe care o taraste peste tot ; *ea taraste intrebarea?sau intrebarea pe ea?* *tinde sa creada ca e reciprocitate*.
"De ce? " .Doua cuvinte .Pentru a raspunde acestor doua cuvinte nu cere nimeni sa scrii un roman ori vreo teza de doctorat si nici macar o lucrare filosofica.Dar uitam ceva,uitam ca ceea ce se asteapta de la noi,nu suntem dispusi sa dam ; sau suntem lasi ; sau nu avem curaj ; sau suntem constransi.In incercarea aproape disperata de a afla raspunsul intrebarii acesteia,ea nu miza decat pe prima varianta "nu e dispus sa dea" ,in fond contrazicandu-se pe sine in momentul in care apare ideea ca disponibilitatea este stirbita de infranarea vointei.Si uite-asa ,in cele din urma il numeste simplu " las" ,desi probabil,el crede ca a imbracat cea mai de seama haina a duritatii si indiferentei . *Parol * , ar veni acum si i-ar spune ea razandu-i in fata!Sau..nu?
Greseala?Asta nu,e clar,nici vorba!Insa efortul generos de a intelege ceva,un ceva dezgolit de orice orgoliu , e clar,nu poate fi facut de oricine!Desi nu stie care e cadrul de manifestare al orgoliului aici,cand defapt totul s-a ivit din senin.Ah,acum in incercarea de a se aburi pe sine,fara interventia unor factori externi,se gandeste ca ii poate da dreptate lui Eminescu - " ce e val,ca valul trece".Si-atunci,ce apare din senin,ca seninul de duce?
nota * : Prin analogie,daca numarul 666 reprezinta un semn al Raului,atunci numarul 555,e un pui de rau?
Si-a tocit nervii pe nu stiu unde ,pana s-a trezit ca e toamna , la propriu , in suflet.Pur si simplu,e toamna,desi se spune ca in suflet e soare atunci cand e vreme frumoasa."Prostii" , si-a spus in timp ce sorbea din cafeaua aburinda.Dar stai,ea nu bea cafea.Ah,ba da,a inceput sa bea din momentul in care a realizat ca aburii "ii mai aburesc" sufletul si mintea.Dar nicio cafea nu a reusit sa "o abureasca" indeajuns incat sa uite de intrebarea care-i sapa fiinta si pe care o taraste peste tot ; *ea taraste intrebarea?sau intrebarea pe ea?* *tinde sa creada ca e reciprocitate*.
"De ce? " .Doua cuvinte .Pentru a raspunde acestor doua cuvinte nu cere nimeni sa scrii un roman ori vreo teza de doctorat si nici macar o lucrare filosofica.Dar uitam ceva,uitam ca ceea ce se asteapta de la noi,nu suntem dispusi sa dam ; sau suntem lasi ; sau nu avem curaj ; sau suntem constransi.In incercarea aproape disperata de a afla raspunsul intrebarii acesteia,ea nu miza decat pe prima varianta "nu e dispus sa dea" ,in fond contrazicandu-se pe sine in momentul in care apare ideea ca disponibilitatea este stirbita de infranarea vointei.Si uite-asa ,in cele din urma il numeste simplu " las" ,desi probabil,el crede ca a imbracat cea mai de seama haina a duritatii si indiferentei . *Parol * , ar veni acum si i-ar spune ea razandu-i in fata!Sau..nu?
Greseala?Asta nu,e clar,nici vorba!Insa efortul generos de a intelege ceva,un ceva dezgolit de orice orgoliu , e clar,nu poate fi facut de oricine!Desi nu stie care e cadrul de manifestare al orgoliului aici,cand defapt totul s-a ivit din senin.Ah,acum in incercarea de a se aburi pe sine,fara interventia unor factori externi,se gandeste ca ii poate da dreptate lui Eminescu - " ce e val,ca valul trece".Si-atunci,ce apare din senin,ca seninul de duce?
nota * : Prin analogie,daca numarul 666 reprezinta un semn al Raului,atunci numarul 555,e un pui de rau?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)