Cine e fara de pacat,sa arunce primul piatra.

Cati ar fi capabili sa arunce cu pietre in celelalt?Multi,ar raspunde multimea increzatoare.Insa care dintre noi ar fi capabil sa se considere fara de pacat si sa arunce cel dintai piatra?Ei bine,in acest context situatia s-ar schimba cu siguranta ;caci multi dintre cei care se avanta sa dea cu pietre,nu sunt intocmai cei mai "curati".Si cand zic "curati,desigur ma refer la curatire sufleteasca,la puritate,dar dincolo de orice,la intelepciune,pentru ca intelepciunea este izvorul tuturor celorlalte.
Sa fie oare "piatra" arma celor care se simt slabi?Pentru ca in esenta,rautatea care genereaza aceste manifestari nu se gaseste in stare pura,ci este rezultatul direct a trei vectori : pe de-o parte vorbim de prostie,de o pseudo indiferenta,caci de regula aceasta "indiferenta" cum o numesc ei este chiar focul mocnit sub care arde o nemarginita stare de agitatie si nu in cele din urma dorinta arzatoare de razbunare - "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" - cum o cunosc ei.
Cel mai mult ma nedumereste la oamenii zilelor noastre,stupoarea pe care o arata atunci cand aud ca cineva nu se razbuna,ca cineva nu arunca piatra asemenea lor."Vai,cum sa nu te razbuni?Dumnezeule!Da` se poate?!".Dar vin si ma intreb,pentru ce-l aduci tu pe Dumnezeu in discutie?Dar ce ai facut tu,omule,ca fratele tau sa creada in cuvintele tale?Sa-ti urmeze povata?Ei bine,aceasta intrebare si-o pun foarte putini.
Cat de mult poate sa scarbeasca agresivitatea oamenilor,modul ingamfat in care ii ataca pe cei ce nu le sunt asemenea.Toate asa zisele "povete" pe care le dau cu atata incultura si ceea ce capata chiar dimensiuni infricosatoare,cu satisfactia demonica ca aceia care nu vor face intocmai cum ei spun,nu se vor" mantui".
Dar pana la urma despre ce vorbim ,oameni buni?Caci pana si legile junglei sunt mai putin cenusii si cunosc o boare de lumina.Vorbim de bun simt,de respect,dar uitam sa le punem in aplicare.Vorbim de dragoste,de colegialitate,de buna intelegere,insa habar nu avem cum se definesc,habar nu avem unde le gasim si cu atat mai putin,daca le vedem vreodata iesite la lumina,de la altii,ne orientam catre deradere,caci omul modern isi rafineaza puterea de a face mai degraba rau din bine si nu invers.
  Ma intrebam candva daca exista in om impulsuri bune si impulsuri rele,pentru ca la vremea aceea consideram ca impulsul este strict manifestarea animalica a omului.Ei bine, acum gandesc ca vorbind de impulsuri in forma lor proprie,nu exista o polarizare etica -bune sau rele.Haide sa ne gandim la un pian,nu exista o polarizare a notelor ,ci fiecare nota devine potrivita la un moment dat si nepotrivita la altul.Insa raportand acest context la subiectul pe care am ales sa il tratez,consider ca cel mai periculos lucru pe care omul,cunoscut ca fiinta rationala,il face,este sa ia un impuls al propriei fiinte,sa il puna in practica,ca fiind potrivit,in orice imprejurare.
 E pacat cum,odata cu varsta,malitiozitatea,dorinta de razbunare,lasitatea,pseudo intelepciunea ,toate se concentreaza in aceasta "piatra" pe care vrem sa o folosim cu orice pret,in toate imprejurarile.Pana la urma ce vrem sa devenim?Cu cine sa ne identificam?Cu demonizarea?O demonizare care sa fie rezultatul absolutizarii,a cautarii placerii existente in potolirea impulsurilor patimilor salasluite in inima?
 Ei bine,cine e fara de pacat,sa arunce primul piatra!

Si azi si intotdeauna.

...chipul fara varsta,dar innegrit de arsita atator veri muncite,atator ierni peste care sfichiuri de vant s-au dezmierdat pe obrajii sai scapati din stransoarea fularului imi apare si astazi ca sfanta icoana intr-un ungher al existentei.Si indraznesc a spune "ungher" pentru ca in viziunea mea,ungherul nu este cel care ascunde ci este cel in care gasesti,de regula,cele mai de seama comori.Dar nici comoara nu o pot numi,caci comoara ,in mod obisnuit,are pret,dar ea,nicicand!Si-atunci,ghemuita pe treapta cea mai de jos,intaia,ma prefac intr-un om mic si o numesc cum ii spuneam pe cand eram copila "MAMA"!
    Gandul ca mama este cea mai inalta expresie a frumusetii si a desavarsirii,ca ideile si realizarile sale care schimba fata lumii nu sunt ceva trecator,ca salturile mintii si inimii sale bat de-atatea ori la poarta Divinitatii,te indeamna pe tine,puiule de om,sa o numesti tezaur : frumusetea si perenitatea blandetii - piscul intelepciunii omenesti- nu sunt nimic altceva decat reflexul dragostei incomensurabile si a nadejdei acestui suflet,o solie a eternitatii.
  Minte sfanta,suflet drept si inima care e generoasa prin cinstea ei fireasca,aceasta-i clar icoana mamei!Unitatea spirituala a tuturor eforturilor si nazuintelor,o aseaza pe ea in perspectiva nobletei divine.Desi,specific uman,a fi mama nu este o floare comuna.Nu toate femeile ajung cu adevarat mame,ci doar o infima minoritate!A fi mama este un privilegiu si o cununa numai a "elitelor".Aceasta pentru ca elitele incarneaza maximum de nazuinte si eforturi pentru "cucerirea idealului" (nasterea si iubirea neconditionata pentru copiii lor,cresterea intru dragoste si intelepciune),pe cand multimile prefera "calea de aur" (a mediocritatii,a comoditatilor izvorate din unele beneficii pe care le vad in copiii lor).

Asadar iubiti-va mamele!Si nu numai la zi de sarbatoare ; iubiti-le neconditionat,iubiti-le in fiecare zi,oferiti-le o floare,un zambet,o imbratisare,iubiti-le si priviti-le in ochi si veti citi iubirea neconditionata,dragostea de oameni,intelepciunea,ratiunea si dincolo de orice ,daruirea.Si veti realiza atunci ca toate acestea sunt valori ce nu se pot imita caci sunt juste,sunt sincere,sunt de nepretuit!Iubiti-va mamele si azi si intotdeauna :) !