....Daca as putea sa ma pierd in infinitatea sufletului meu..pana la acea faza a impacarii cu sine..
Si nu e impacata cu sine.Nu stie,ii e dor,ii e sete,ii e ...pur si simplu nu stie.E un amalgam de simtiri si ciudat,pentru prima data nu stie sa-l descrie.Vrea totul inapoi!Ar da orice sa mai aiba momentele alea,sa fie ea,cea de altadata.
* A obosit!
Isi simte corpul greu ..si din ce in ce mai uscat.Nu se asteapta sa gaseasca infinitul,insa isi doreste sa gaseasca un loc unde sa domine linistea;sa o cuprinda,sa o inveleasca,sa-i cante starea...isi doreste ca ultima luna de vacanta sa-i confere linistea pe care n-au reusit sa i-o confere 2 luni.Are multe pregatiri de facut :religie,romana,engleza,franceza...dar nu e vorba de olimpiade!E vorba de cum se simte ea,inauntru:pustie,neimpacata cu sine..*S-a cufundat in sine..
..la mare adancime ..a vazut absolutul;un absolut gol,un absolut incetosat,un absolut...
Cu sufletul rasucit in noduri..incerca sa-si dicteze propriul destin.Pe cruce rastigneste memorii si incearca sa le reinvie de fiecare data cand sufletul se deznodeaza..ii e imposibil insa acum.
Daca ar putea sa mimeze fericirea,
Ar incerca sa stea pe varfuri;
asemeni unei balerine .
Clipa-si spune cuvantul!
Intre franghiile de foc ii e imposibil sa o faca;
sunt umbrele care nu se despart de trup,
umbrele ce prefera sa stea ascunse si sa culeaga grabnic,
secvente din vietile anterioare..:).
