Se trezeste in fiecare dimineata cu acelasi gand,sa se furiseze si sa-si lase sufletul dormind in asternut,in speranta ca se va putea desprinde o clipa de simtire.Dar el se ridica si isi ia palaria si pornim amndoi pe alee.Aceeasi rutina,lumea-i spune sa-si gaseasca un suflet normal,care sa nu mai abereze si sa spuna prostii,dar in nici un fel ea nu se poate descotorisi de el.In orice zi avea de trecut o vama si in orice zi inchidea sau deschidea o rana.Batai de suflet ii strabat pieptul si trupul se infioara,dar inima-i tresare la cea mai mica sclipire,cand glasul dulce se stinge usor in taina noptii.
Cand clepsidra se goleste,nisipul curge,umbra-ti fuge,
Ramane în sufIet si cauti rosul sangelui.. .
Plange inima,nu poti realiza...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu