M.am saturat de masca ta din fiecare vis.M.am saturat sa te caut prin palmele reci si prin franturile ochilor.Au ramas cateva simturi denaturate de aparitia ta anterioara.
Stii ce?Aseara mi.am permis sa.mi sinucid dorintele.Aiurea...ca mai rau ti.am subliniat absenta.Ce vis absurd..E ca o imagine furata din filme prost regizate.Acolo actiunea este incetinita de sunetul amaraciunii.
Tic tac…tic tac…zumzaie ceasul de pe perete iar pupilele mi se contracta in ritmul sau. Noptile vin precum un tremur in lumea de sticla si de fiecare data se mai prabuseste ceva si iar ajung sa ma tai in cioburi. Doare. Al naibii de tare…
Dar tu de unde sa stii?
Ultimul rand din scenariu este scris de tine. Iti apartine. Insa tu ai plecat inainte de finalul primului act. Piesa ramane incompleta. Actorii se prabusesc, spatiul se pierde printre firele de praf si privirea ta e singura materie ce pare sa ma trezeasca din tot universul meu.
Multimea aclama cu aplauze tacute.Ai plecat ca un actor grabit..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu