Sentimente adoptate.

-pleci?
-pai... da.
-de ce?
-!? tacere.aceeasi tacere obsedanta.
-de ce taci? de ce mereu taci? de ce nu poti macar sa-mi spui o nenorocita de amarata de minciuna? cea mai putin credibila, dar spune-o. urasc cand taci.
-vrei sa te mint?
-nu...
-atunci?
-dar decat sa taci, mai bine minte-ma.. macar sa stiu ca simti ceva, sa nu raman cu impresia asta stupida ca sunt proasta. sa nu mai ma invart mereu noaptea de pe o parte pe alta doar pentru ca nu pot sa adorm pentru ca imi apare vesnic aceeasi intrebare in minte.
-intrebare?
-las.o balta,nu are rost...