Se uita in oglinda,uneori se uita in oglinda si nu se recunoste.S.a privit mai intens..mai intens si mai intens..pana cand in ochii ei s.a zarit o radiografie.
Si gasea cioburi in ea.Da,gasea bucatele din suflet.Erau destule ramasite incat ar fi putut scrie un intreg capitol de viata.
In jurul sau se perinda capete crispate. Ii pun mana pe frunte, ii masoara temperatura si o sfatuiesc prieteneste sa.l taie de pe lista.Da din cap in semn de aprobare. Dar in sine ei isi recunoste slabiciunea: nu poate sa o lase balta, chiar de o doare, chiar de o ustura si chiar daca...
Simte cum ii curge prin vene cioburi din suflet, cum o ustura, cum o lacrima se zareste chiar in coltul ochiului. O aduna, caci el nu are voie,nu vrea sub nici o forma sa vada semne de slabiciune. Isi spui ca maine nu-l mai lasa sa-i faca rau...si e invers.
Ranile odata deschise nu se mai inchid usor. Dar nici nu au timp sa se inchida, pentru ca din cand in cand mai primesti cate o intepatura...Mica dar apasatoare.Si ajunge sa mai traiesca din micile bucurii:ca.i vorbeste,ca o priveste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu