Si e peisajul din ce in ce mai sters..

Si e peisajul din ce in ce mai sters..si uneori din ce in ce mai viu colorat,parca e un suflet ce bate cu atat dorinta si atata putere sa sparga gemuletul sub care e pusa simpla hartie...
Si a mazgalit toate amintirile.Uite.asa!Le.a desenat pe toate si se gandea sa le dea foc..dar la ce sa dea foc pana la urma?La putinul acela pe care nici nu l.a avut?La ce putea sa dea foc?La prima amintire din ora de matematica?La zambetele alea din ora de chimie?La emotiile de atunci?La ce dracu sa dea foc?!Simtea ca nu avea la ce sa dea foc...Pentru ca fara amintirile alea sterse s.ar fi simtit aproape un nimic.
Si pentru putinele clipe,pentru putinele clipe petrecute prin preajma lui,ii multumeste,desi n.o stie si n.o sa afle asta.Si pentru ca e prea orgolios si pentru ca din impuls ori din dorinta de a fi..nu stie.."mai presus" poate,ar vrea sa.i spuna ca.l uraste.Dar cum sa.l urasca?Cum sa urasca sentimenul care pe zi ce trece devine tot mai puternic parca?!Cum sa.si urasca sufletul?!
Uneori ar vrea sa strige,sa urle,sa o auzi si tu...Dar se gandeste.."Ce rost are?"Se minte,continua sa se minta ca te.a uitat,ca o sa te uite..si nu e zi in care sa nu.si aminteasca de tine si sa se urasca pe ea,ca sa nu te urasca pe tine.
Si tine minte tot..pas cu pas.Ar fi in stare sa deruleze amintirile firicel cu firicel fara sa omita ori sa incurce vreo data.Isi aminteste perfect atitudinea ei,a ta,zambetele de atunci,prima iesire pe poarta liceului :)),primul refuz de a intra in liceu,zilele in care n.ai vorbit cu ea..isi aminteste tot!


-Poti sa pleci te rog..lasa.ma macar sa ma bucur de restul verii..
-Si ce se intampla daca toata e numai imaginatia taa..
-Las.o balta,tu n.o sa stii niciodata cu adevarat..si nici n.o sa vezi niciodata nimic..Trece azi,trece maine stii si e la fel de nedrept..