…daca timpul NU vindeca? Daca raman asa, cu gandul la tine, tot restul vietii? Adunand firicel dupa firicel de dor pana cand compun o plaja intreaga?…
Da, stiu, a trecut ceva timp de cand te-am vazut ultima oara, si tot atat de cand te-am auzit. Si ma trezesc in fiecare dimineata cu dorul de tine, buimaca, asteptand sa-mi treaca. Nu trece dorul, nu trece dragostea, nu trece durerea.
Am spus.o ma.Si poate par jalnica.Poti sa te tavalesti de ras,sa faci misto,oricum n.o sa vezi asta niciodata:"MI.E DOR DE TINE".Simplu,copilaresc,prostesc mi.e dor de tine.Defapt..mi.e dor de tine,cel de atunci si nu cel de acum,sau probabil...
Acum mi.e cel mai rau..si poate cel mai bine.Cana de cafea zace parasita pe birou,oricum nu mai are nici un efect asupra organismului.Tot ceea ce e in jur imi da o senzatie mult prea puternica de deja-vu. Sunetele care se revarsa din boxe nu mai contin de prea mult timp o idee de muzica. Au devenit pur si simplu niste sunete. Niste sunete banale. Nu le mai pot lega unul de altul... Si e atata haos si totusi atata liniste apasatoare...
Parca timpul s-a oprit in loc. Ca si cum ar fi descoperit ca nu mai are nici un rost sa mai zboare, sa mai treaca. Si s-a oprit. Pur si simplu..s.a oprit.Da` nu.i mai pasa de noi,ca am ramas undeva rataciti fara vreun raspuns.
Si totusi..daca timpul nu vindeca?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu