Nu credeam ca poate exista asa prietenie!Era ceva aparte la ea:nu se citea ipocrizie, minciună sau invidie..Cele mai multe prietenii se distrug din invidie.Era vorba chiar de iubire, acea iubire prietenească.
Învăţam reciproc: eu despre viaţă, ea la fel. Eu despre prieteni, ură, iubire, frumuseţe, nebunie. Ea stia din astea mai mult ca mine . Exista un echilibru între noi două, o prietenie frumoasă.Un echilibru ce părea greu de rupt, o legătură ce trecea peste multi şi multe; Era vorba de încredere, întelegere...
Zile pline de vorba, legaturi împletite mai bine, plictiseala nici măcar nu exista. Problemele nu le observam, totul părea mai uşor cu ea în preajma. Şi ştiu ca si ea credea la fel. Nu conta cum o vedea lumea pe ea ca persoană, eu o cunoşteam . Era acea relatie de prietenie la care orice persoană viseaza. Sa ai încredere în cineva este aproape imposibil în ziua de azi. Amestecate sunt caile şi niciodata nu stii cine iti devine apropiat. Dar cu ea totul era diferit. Nu era ca toti ceilalţi...
Nu sunt cea mai buna tipa din lume, nu detin adevarul despre prietenie si nici nu pot fi prietena perfecta dar..ea e speciala.Ea mi-a fost alaturi in serile in care plangeam,ea a fost cea care m-a incurajat,ea a fost cea care punea culori conturului meu de viata.Pentru asta tin sa-i multumesc din suflet!;x
uite ce frumos a descris ea baaa;x
RăspundețiȘtergere>:D<