De cele mai multe ori urăsc timpul. Urasc noţiunea de timp nu pentru ca o consider o invenţie cat se poate de ciudata, ci pentru că uneori nu îmi dă suficienta libertate să fac tot ceea ce vreau!
si orele au trecut…pe nerasuflate…aşa cum trece mereu timpul prin clepsidrele lui neinduratoare…si am ras si am plans totodată cu destinul meu, asezat în fata destinului lui...
S`a inrosit, l-a privit o fractiune de secunda in ochi, apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita...
-Eu plec .. poate ne mai vedem , cine stie.
- Bine . Pa - pa ..
- Pa .
- Stai .
- Ce este ?
- Ai grija de tine ..
Acum..era doar o fantoma pe un trotuar, lumea trecea pe langa ea, prin ea… El iesise si se pregatea sa traverseze, venea catre ea. La un moment dat ea se uita in ochii lui… o secunda, doua, trei, simtea cum timpul intra si trece prin el, simtea cum poate sa guste aerul, ca si cum ar fi inceput sa respire. Asa era de cald afara sau era doar el?
- Te iubesc…poti să mă crezi? Îsi ridică privirea spre el si se uita în ochii lui. Erau lacrimi în ochii ei, atata durere, atata suferintă, si ai lui erau uscati. Sufletul ei era gol, gandurile sale erau pierdute undeva în afara, nu se grabea sa le cheme înapoi, doar il privea. Ar fi vrut să il sarute, sa uite totul, sa-l închege într-un sarut… unul care sa nu se termine, unul care să dureze la nesfarsit, ca un vis, ca într-un vis…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu