Din culisele sufletului:)

Sa i se para viata absurda,trista?
Trista da,absurda insa nu prea.I se parea ca asista la mai multe scene de teatru care se jucau in acelasi timp si ca decorurile se schimbau deodata si incerca sa prinda ceva din fiecare.Decorurile din inima ei nu se schimbau insa:Nu se schimba relatia cu prietena ei cea mai buna,sentimentele pentru tipul ala "intrus"..astea nu se schimbau.Si cum se face ca de fiecare data..il include pe el.Pentru ca ea e sigura ca fericirea exista.In ficare zi .."poc" cunostintele si prietenii ei incepeau sa fie fericiti.Oare era nevoie de un potop,un cutremur,de niste maini uiriase care sa zgaltaie Globul sa apara si la ea fericirea?Era obosita ca privirile sa se agate de trecut ori de viitor ca sa redea prezentul.
Uneori parea ca dragostea moare şi.. ea. Incet, pe nesimtite, pierind... chiar daca are clipe cand isi revine, cand se agata iar de viata..de realitate..de speranta.
Cand apunea soarele se gandea..ca a mai trecut o zi.Inca o zi in care nu a facut nimic pentru ea...ci s-a bucurat enorm de fericirea cunostintelor si prietenilor.Cand rasare soarele insa..nu stie incotro sa apuce,pe ce drum sa mearga,unde sa ajunga.Era sigura ca fericirea exista undeva,dincolo de zidurile inimii ei...Spera ca intr-o zi sa puna mana pe fericire,asa cum pune mana pe scoarta unui copac...pe o ceasca de cafea..