My beautiful insanity part V

Sa fi fost o intamplare...sa fi fost un oarecare?Acum nu prea mai e.Zambetul lui parea sa ca poate sa-i aduca culoare-n viata.Si zambetul ei se colora odata cu al lui..si ea avea o inima si nu era de vanzare.Ar fi vandut-o doar pt el..
Nu stie,dar stie ca el poate sa aduca o schimbare.Pt ca el nu e ca restu`,e pur si simplu el si asta e tot ce conteaza.Visa uneori sa`i spuna noapte buna,visa ca o strange in brate,ca o strange de mana si ca..zambeste.El e probabil singurul ce poate,sa-i promita,sa o minta ca toate trec departe.
Si nu stie de ce simtea,asta-i spunea si prietenei ei cea mai buna,nu stia de ce ..simtea ca in curand o sa afle.Decand vorbise cu el se simtea mult mai increzatoare.Si isi promisese sa nu se mai minta.ISi promisese ca intr-o zi sa-i spuna tot ce simte...si isi promisese ca intr-o zi se va tine de promisiune.
Avea acel ceva..cum sa-ti explice..acel ceva ce nu avusese nimeni.
Se gandea ca intr-o alta viata,ea il o numea "viitor" sa scrie alte pagini albe...poate or sa fie impreuna.Adormea serile cu gandul la el,stia ca visele oricum nimeni nu i le poate lua...era oricum aproape convinsa ca o sa poata sa schimbe visele cu realitatea odata si`odata.El era pentru ea,startul ei.Linia de sosire..nu exita..linia de sosire era transpusa-n viitor.

Azi am motiv sa zambesc!Iti multumesc!

Si da baaa...azi l`a vazut!..si a tresarit..si a tremurat de emotie.Si desi ea a incercat sa se stapaneasca,sa fie mai distanta nu a reusit.Si el a facut-o sa se simta mai optimista.El a vorbit cu ea azi cum nu a vorbit niciodata...si a simtit ca ceva rasare in inima ei.Era o farama de bucurie.Si toata ziua s-a simtit bine.
Azi s-a gandit pentru prima oara sa lase sa zboare un gand..spera ca acel gand al ei sa se intalneasca cu al lui... Ea este un nimeni si de aceea are nevoie de el pentru a deveni cineva.E sub presiunea a doua forte,una o atrage,ceallata o respinge...Incepe sa tina din ce in ce mai mult la el si asta parca ii slabeste rezistenta.
Zâmbetul de pe chipul ei din acea zi, se perpetua continuu în fiinţa ei, în dorinţele ei, în tabloul pe care ar fi vrut sa il picteze tot ea, tot cu degetele, reunind totodata mainile lor stranse odată şi poate pt totdeauna...
Sentimentul ei e rebel..si nebunesc si va face totul nebuneste`:)Din toata nebunia ei,va incerca sa picteze viitorul...

Din culisele sufletului:)

Sa i se para viata absurda,trista?
Trista da,absurda insa nu prea.I se parea ca asista la mai multe scene de teatru care se jucau in acelasi timp si ca decorurile se schimbau deodata si incerca sa prinda ceva din fiecare.Decorurile din inima ei nu se schimbau insa:Nu se schimba relatia cu prietena ei cea mai buna,sentimentele pentru tipul ala "intrus"..astea nu se schimbau.Si cum se face ca de fiecare data..il include pe el.Pentru ca ea e sigura ca fericirea exista.In ficare zi .."poc" cunostintele si prietenii ei incepeau sa fie fericiti.Oare era nevoie de un potop,un cutremur,de niste maini uiriase care sa zgaltaie Globul sa apara si la ea fericirea?Era obosita ca privirile sa se agate de trecut ori de viitor ca sa redea prezentul.
Uneori parea ca dragostea moare şi.. ea. Incet, pe nesimtite, pierind... chiar daca are clipe cand isi revine, cand se agata iar de viata..de realitate..de speranta.
Cand apunea soarele se gandea..ca a mai trecut o zi.Inca o zi in care nu a facut nimic pentru ea...ci s-a bucurat enorm de fericirea cunostintelor si prietenilor.Cand rasare soarele insa..nu stie incotro sa apuce,pe ce drum sa mearga,unde sa ajunga.Era sigura ca fericirea exista undeva,dincolo de zidurile inimii ei...Spera ca intr-o zi sa puna mana pe fericire,asa cum pune mana pe scoarta unui copac...pe o ceasca de cafea..

My beautiful insanity`-part IV

Ce insemna EL pentru EA?Greu de spus.La inceput cand l-a vazut prima oara nu a stiut ca o sa-l iubeasca si un sentiment de frica i-a cuprins fiinta.Ea nu mai iubise pe nimeni.De ce acum pe El?Era un necunoscut,cum sa puna un necunoscut mana pe sufletul ei?
Frica aceasta ,a facut-o sa fuga de propriile ei sentimente,visul ei insa nu incepta asa de cuminte cum a inceput.
Era tarziu si amintirile o copleseau.Putinele clipe petrecute cu el ii reveneau in minte,degeaba incerca sa`si indrepte gandurile in alta parte strangand cu putere din ochi.Ea stia mai bine ca oricine ca nici mintea si nici gandurile ei nu-i erau stapanite de EL,ci sufletul.Fusese singurul care reusise sa intre in acel loc,unde pana atunci nu fusese decat intuneric si frig.
Era singura care probabil ii intelegea fiecare cuvant si gest.Nu prea era nevoie de explicatii.Si desi isi dorea sa-l iubeasca din toata inima,sentimentul acela nu`i datea pace.Ii era frica sa se lase iubita si se temea ca poate nu ar fi capabila de sentimente atat de marete...
S-a multumit astfel "sa-l piarda" desi il iubea nespus...

My beautiful insanity-part 3

Niciodata nu va sti omul asta cat rau i-a facut. A ramas cu un dor... cum sa-ti explice?... nelinistea ei... Din zambetul ei vesel, zglobiu, nu mai ramanea decât o farama..trista...
Ea totusi...Nu! Nu vroia sa renunte la orele ei de reflectie si vis, la acele plimbari fara tinta, la clipele asfintitului care i-l aducea in fata si care picurau linistite pe fereastra, la noaptea care o aşteapta ca o veche prietena si ii da umarul ei catifelat, destul de larg pentru toate tristetile ei..
Ea tinea la el dintr`o prostie,dintr`o gluma.Visa sa picteze lumea lor.Dar nu doar ea..cum facea in prezent,ci amandoi.Ea..era o copila.El..mai mare cu un an dar poate mai copil ca ea.Ea spera...el..nu stia de asta.Nu stia pentru ca ea nu vroia sa-i spuna.Nu vroia sa-i spuna ca sa nu fie luata in ras...Nu se considera frumoasa,era o tipa simpla..o tipa adolescentina simpla`,care visa..si poate da,visa prea departe..
Tinea frate la el!Ce simtea ea acum nu se poate descrie in cuvinte…de fapt ar putea descrie, dar simte ca nici unul nu este exact, nu reprezinta intensitatea reala..e trista, frustrata, dezamagita,…singura…si iubeste. Iubeste nebuneste, cum n-a iubit niciodata, si desi lovita de nenumarate ori, continua…oare asta o insemna sentimentul asta?

Pentru ca o iubesc!

Nu credeam ca poate exista asa prietenie!Era ceva aparte la ea:nu se citea ipocrizie, minciună sau invidie..Cele mai multe prietenii se distrug din invidie.Era vorba chiar de iubire, acea iubire prietenească.
Învăţam reciproc: eu despre viaţă, ea la fel. Eu despre prieteni, ură, iubire, frumuseţe, nebunie. Ea stia din astea mai mult ca mine . Exista un echilibru între noi două, o prietenie frumoasă.Un echilibru ce părea greu de rupt, o legătură ce trecea peste multi şi multe; Era vorba de încredere, întelegere...
Zile pline de vorba, legaturi împletite mai bine, plictiseala nici măcar nu exista. Problemele nu le observam, totul părea mai uşor cu ea în preajma. Şi ştiu ca si ea credea la fel. Nu conta cum o vedea lumea pe ea ca persoană, eu o cunoşteam . Era acea relatie de prietenie la care orice persoană viseaza. Sa ai încredere în cineva este aproape imposibil în ziua de azi. Amestecate sunt caile şi niciodata nu stii cine iti devine apropiat. Dar cu ea totul era diferit. Nu era ca toti ceilalţi...
Nu sunt cea mai buna tipa din lume, nu detin adevarul despre prietenie si nici nu pot fi prietena perfecta dar..ea e speciala.Ea mi-a fost alaturi in serile in care plangeam,ea a fost cea care m-a incurajat,ea a fost cea care punea culori conturului meu de viata.Pentru asta tin sa-i multumesc din suflet!;x

My beautiful insanity -part 2

Si cum ramane cu lumina ei? Nu vade.. e negru totul, e adanc si nu vade nimic.Unde este? Parca il aude.. parca il simte dar nu isi daue seama in ce directie sa merga sa ajunga la el...
EA,caci asha o s-o numesc,era o tipa care traia in lume pastelata.Lumea ei era una plina de pasteluri,plina de diferite forme ale vietii.Era fericita asa.
Insa..Nu si-a imaginat niciodata,ca un EL,un baiat,ar putea sa o schimbe sau de dragul caruia s-ar schimba.Era acel gen de tipa vesela,optimista,care spunea prostii[poate din inocenta].Era prietena si cu baietii asha a ajuns sa-i cunoasca si sa-i inteleaga pe unii...
Cine a spus "constrariile se atrag" avea drepate,desi cred ca in cazul ei opusu` asta nu stiu cat se atragea.Dupa timp,ea a transformat prezenta lui intr-o otrava placuta,astfel ca el i-o datea si i-o refuza capricios,facand-o sa-l doreasca mai mult.Era interesant faptul ca desi patea asta..se simtea ca si cum ar fi intrat pe linia unui cerc si nu putea sa mai iasa..
Nu e suparata pe nimeni, poate ar trebui sa fie, iar ei, sa fie uimiti dar .. nu. In fiecare zi, dragostea ei creste. Si cand face o vizita amintirilor inima ii pulseaza mai tare ca niciodata, sangele ei curge cu o viteza ilegala iar corpul ei si mintea ei ... o iau razna pe bune
Pentru mine este el. Flacara suprema. Forta care tine totul in miscare.
Dragostea parca o taraste in chin, in infern, in iubire nu poate trai pe ocolite... NU! Sentinta e clara, ori iubeste pana la capat, ori va fi blestemata. Cum?
Va fi blestemata sa il iubeasca toata viata pe el, sa il iubeasca atat de tare incat dorul sa ii sfasie totul inauntrul sau..

Mii de cuvinte,un singur gand!

O scara din orash..alaturi de o buna prietena astepta pe alta.Gandurile ii erau in alta parte acum.Pentru ceva timp,uitase de el...Acum se concentra asupra problemei prietenei ei..ii venea si ei sa planga.Simtea cum ceva din ea se rupe
O fractiune de secunda,cat sa intoarca privirea si l-a zarit.S`a uitat mai bine,si daa era chiar el.El care trecea fericit alaturi de prieteni.Un firicel subtire de zambet a dat parca contur buzelor ei..si..a ramas cu privirea..se uita cum inainteaza si cum zambeste..privea in gol..
De ce e nevoie de atat de putin ca sa-si aduca aminte de el?E nevoie doar de o scanteie,doar sa se plimbe pe strada,doar sa vada un copil cum imparte inghetata,cum cineva cumpara o floare..si..isi da seama ca lipseste ceva.
Ea plangea, isi simtea sufletul gol, se gandea la toate cate i se intamplasera pana atunci, isi aminti cum se cunoscusera, dintr-o intamplare:o vizita la prietena ei cea mai buna in clasa,iar el ii vorbea, ii transmitea ceva ciudat,poate i se parea ei, apoi el i-a cerut messul sa mai vb, iar ea i l-a dat…
Dupa un timp..A facut lucrul pe care isi propusese sa nu-l faca niciodata: sa nu planga, sa nu sufere.Plangea frate,pentru tipul care-i bantuia visele
,plangea frate pt umbra aia care se destrama...si prietenele ei o incurajau,si-i spuneau sa se calmeze.In mom alea chiar avea nevoie de cineva..oare ce s-ar fi facut fara ele?Simtea ca are unde sa spuna ce simte,ca poate sa se afirme,sa-si sustine copilareala fara ca nimeni sa rada de ea.
Lumina se stinse. Închise jurnalul, închise ochii, dar imaginea lui o bântuia, ea era undeva, nu se stie unde si suferea, îi simtea fizic suferinta...

Gand pentru tine!My beautiful insanity

Bai e ciudat,cum o copila,o copila ca ea..simtea asta.Intrase in viata ei brusc..sau poate ea intrase intr-a lui.Defapt..era o aiurea.Il masura si-l cantarea din priviri:era..Nici ea nu mai stie acum cum era.Era doar tipul ala care intrase in viata ei si-i bulversase toate simturile,care ii da o noua suflare in piept..Un intrus.De ce e intrus?Pana la urma cine este intrusul: cel care vine ultimul si-ti da viata peste cap? Cel care te face sa simti ca esti inca vie?Cel care te face sa te simti bine?
Ajunsese acasa tarziu,dupa o noapte cu prietenii,o noapte perfecta.A zambit,a ras in hohote,s-a distrat,asa cum de o vreme buna nu mai facuse.Ei sunt minunati.Pt ca sunt prietenii ei.Cei in care are incredere,cei care stiu despre ea,cei care o sprijina;x.A tremurat de emotie la gandul ca acea sclipire din seara ei..ar fi aparut.Da` n`a fost sa fie`...
Acasa...Cu fiecare minut parea ca este tot mai agitata.Peretii camerei pareau incordati,paraca deveneau ovali.Parca isi simtea pulsul crescand cu fiecare pas,cu fiecare suflare..se gandea"bai a devenid dependenta..sau prostie?"
Nu stia ce sa-si raspunda insa.Baaa ce prostieee baa!Cand il vedea ea nici nu`l baga uneori in seama,dar asta nu insemna ca nu o interesa.O interesa si chiar foarte mult.
"Cine e ea? Cine e el?
Doua fiinte intr-un Univers :Ea o tipa careia i s-a pus pata,tipa care simtea ceva..El?Un tip,o cunostinta..,care...probabil..lash-o balta" isi zise.
In fond..orice ar fi ei ii pare-se ca ii va ramane imprimat pe retina mereu imaginea lui.O secunda i`a fost de ajuns,doar atat !:)...

Goana dupa fericire`

Se scursesera cateva buna saptamani pe chipul ei`..Saptamani care si`au lasat amprenta destul de vizibil:).
Ii invadau gandul amintirile putine,dar frumoase`.Ea stia prea bine de unde si..pentru cine toate.Platea intr`un fel sau altul pentru o tacere pe care nu indraznise sa o tulbure la momentul potrivit.Deznadejedea,iubirea, se jucau neincetat in inima ei.Se razvrateste in noaptea tarzie si...e ora cand ii era dor,cand doare cel mai tare,cand regreta si o musca sarpele amintirii. O inlantuie zadarnic intre trecut si prezent,o ademeneste dincolo de cuvinte,o face sa aiba vibratia aia in inima...E in zadar sa incearce sa construiasca un sentiment dintr-un sir lung de amintiri placute!Ciudat..sufletul ei incearca sa priveasca in viitor`,dar nu poate,pur si simplu nu poate.Vrea sa puna un punct undeva..sa nu mai existe un "dar" sau ..nici ea nu stie.
Nu stie cat de real e tot ce simte acum.Nu stie daca o doare atat de tare,stie doar ca regreta.Pt ca a stiut sa te placa si pt ca probabil inca o face..iart`o!Sunt sentimentele ei,sentimente care deruleaza in fiecare secunda,care se pierd in ganduri diforme.Ciudat ca nu are nici o scuza pt ca..s-a abtinut.Ea nu asteapta nimic!Totusi vrea mai mult de o secunda.Ea te vrea in prezentul,trecutul si viitorul ei,oriunde,oricum,oricat!:)

Momentul meu`

Sa incep de unde si cu ce?
Mai tii minte cand stateai singura in camera ta si te gandeai la melodia care iti canta in casti, la fiecare cuvintel, la fiecare rasuflare, la fiecare nota minora sau chitara electrica? Cand credeai ca nu ai cum sa simti mai mult muzica decat in acele momente, ca nimeni nu mai intelege muzica la fel ca tine...
Stii?singuratatea aia in care fiecare silaba a cuvantului,fiecare cuvant ii patrundea pana in cel mai mic colts al sufletului.Si`asculta melodia aceea la nesfarsit..si ochii i se umezeau`..si punea piesa pe care ea ai numit`o piesa lor pe "REPEAT" si i se facea din ce in ce mai rau dor de el...
Si asa trec seri dupa seri`..aceeasi piesa,acelasi gand pierdut,aceeasi iubire neimpartasita`.Si se gandeste in viitor,pt cateva clipe se arunca in viitor`,isi face iluzii..Muzica din casti insaa..o aduce la realitate,ii da parca o palma.Realizeaza ca se hraneste cu visul..realizeaza ca traieste prin speranta...
Si sta intinsa pe covor..si priveste in gol`..priveste pe tavan.I se pare ca il vede pe el..venind spre ea..Usor usor parca cortina uitarii in loc sa se astearna,se ridica.Sa stinga cineva lumina!Dar sa mai lase o raza totusi...

Anatomia unui sentiment...

De cele mai multe ori urăsc timpul. Urasc noţiunea de timp nu pentru ca o consider o invenţie cat se poate de ciudata, ci pentru că uneori nu îmi dă suficienta libertate să fac tot ceea ce vreau!
si orele au trecut…pe nerasuflate…aşa cum trece mereu timpul prin clepsidrele lui neinduratoare…si am ras si am plans totodată cu destinul meu, asezat în fata destinului lui...

S`a inrosit, l-a privit o fractiune de secunda in ochi, apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita...
-Eu plec .. poate ne mai vedem , cine stie.
- Bine . Pa - pa ..
- Pa .
- Stai .
- Ce este ?
- Ai grija de tine ..
Acum..era doar o fantoma pe un trotuar, lumea trecea pe langa ea, prin ea… El iesise si se pregatea sa traverseze, venea catre ea. La un moment dat ea se uita in ochii lui… o secunda, doua, trei, simtea cum timpul intra si trece prin el, simtea cum poate sa guste aerul, ca si cum ar fi inceput sa respire. Asa era de cald afara sau era doar el?
- Te iubesc…poti să mă crezi? Îsi ridică privirea spre el si se uita în ochii lui. Erau lacrimi în ochii ei, atata durere, atata suferintă, si ai lui erau uscati. Sufletul ei era gol, gandurile sale erau pierdute undeva în afara, nu se grabea sa le cheme înapoi, doar il privea. Ar fi vrut să il sarute, sa uite totul, sa-l închege într-un sarut… unul care sa nu se termine, unul care să dureze la nesfarsit, ca un vis, ca într-un vis…