Cum am uitat sa ne hranim.

   Sta sa ploua.E frig si rece.E intuneric si lumina.Iar eu vreau doar sa infrunt furia tunetelor in mijlocul vietii.Pur si simplu : cu umbrela mea inchisa pentru priviri straine.Vesnic inchisa pentru priviri straine.

    Mi-a fost sete.Mi-a fost frig.Mi-a fost jale si toamna.Mi-a fost zambet si jazz.Mi-au fost oameni si locuri.Si inca imi mai sunt.Doar ca in alt loc,in alta zi,in alt anotimp.In alt ceas,in alt ecou,in alt spirit.Din alt lut,din alt suflu,din alt glas.Pe alt drum,la alt semafor,in alt decor.

   Ai stat vreodata sa asculti cu atentie suflul?Sa-i asculti timpii si intensitatea?Apasarea si slabiciunea?Ai ales vreodata sa treci de "comunul" pe care toti il vad intr-un suflu?Ai citit dincolo de faptul ca suflul "abureste" geamul si caldura sa dezgheata inimi?

Daca ai fi stat vreodata ai fi stiut ca el doar "abureste" aparentele,asa cum abureste geamurile.E ca un copil care,atunci cand isi lipeste nasul de geam,intr-o nu stiu care iarna,in fond isi doreste ceva.O jucarie.Un zambet.O bomboana.Poate chiar turta dulce.Ori o imbratisare din partea mamei.

Daca ai fi stat vreodata ai fi stiut ca suflul unui om,spune multe.Ca-si cauta chemarea.Poate calea.Sau poate chiar sta la semafor si a prins rosu ,in goana dupa oameni.Sau in goana dupa lut,caci oameni gasesti la orice pas,insa doar cu numele.Sunt actori care joaca rolul oamenilor,fara a sti in fond care e omul.Da,chiar asa.Imaginati-va ca un actor joaca rolul unui criminal : ce,el stie in fond care si ce este crima?

   Ne hranim cu fericire , spun oamenii "din lucruri marunte" ( ce cliseu vechi!).Nu ,nu ne hranim,ne indopam la propriu ! Pentru ca a te hrani cu fericire inseamna in fond a simti , a trai , a fi una cu fericirea!Insa la noi indoparea a luat locul actului de a ne hrani.Ne indopam cu reclame in care toti sunt fericiti ,astea au devenit lucrurile marunte in zilele noastre: fericit este cel pe care "il rezolva varu`" , cea care isi admira rochia neagra pentru culoarea persistenta in urma spalarii cu Vanish , chiar si cea care descopera "secretul gustului delicios" atunci cand pune in supa X baza de mancare. E trist ca progresam si uitam sa fim fericiti,uitam sa cautam lucrurile marunte la propriu.Uitam sa apreciem o strangere de mana,o imbratisare,un zambet.Uitam ca cineva drag ne asteapta neconditionat in prag si nu ii sunt trebuincioase darurile noastre pentru ca tot ce isi doreste este sa ne vada bine si impliniti.Sa cunoasca imbratisarea.Caldura.Emotia revederii.Implinirea.

  O sa realizam intr-o zi ,cu totii ca ranile adanci nu se vindeca cu Nivea si ca umanitatea poate va izbucni in plans si-n bocet si se va arunca intr-o valiza,catre nicaieri...

Suflet normal.

L-am plans amarnic pana am ajuns intr-un oficiu mizer.L-am jeluit in fel de el de jalbe.Apoi l-am incinerat si i-am dat libertate pe mare.In fond,asta si-a dorit intotdeauna.Cu asta s-a hranit intotdeauna.A hoinarit toata viata prin ceainariile unde puteai gasi iz de jazz,unde te puteai bucura de o carte buna.A hoinarit in locurile unde,dintr-o aviditate nevinovata de cunoastere isi dorea sa cunoasca omul.

Astazi isi dorea doar sa recunoasca omul.Asta e motivul pentru care vrea sa plece in cautare; ori mai degraba sa se avante in regasire.In propria-i regasire.Si dor talpile de parca ar fi mers o mie de zile fara incetare.Si ii tiuie tamplele.Si e ceata.Si fum gros.In zadar incerca sa se grabeasca; vedea cum calca pe trupurile oamenilor ca pe o harta , o harta care nu o ducea niciodata la destinatie.

Mi-e somn,mi-e liniste si mi-e curaj.Sunt omul exceptie ,omul care e singur si in acelasi timp e cu toata lumea.Tipul de om care pare ca are totul si in esenta parca nu are nimic.Tipul de om in trupul caruia inca urla copilul din el; omul singuratic si fiara dezlantuita ; ce am fost,ce sunt si ce voi fi.

  Mi-a vorbit sufletul despre fericire ieri noapte.Ma simteam ca la psiholog.Oricat as fi incercat sa spun ceva,nu puteam,vorbea necontenit.Stai,mai degraba parca eram la ora de morala.Desi politetea ma impingea sa nu il intrerup,am indraznit sa il blamez.In fond,era vina lui pentru toate astea si culmea,tot el indraznea sa imi tina morala.

   Dar prin pridvorul caror suflete a trecut el,suflet amarnic fara sa se opreasca?Printre cate doruri s-a strecurat fara sa isi stearga urma?Pe cate strazi a alergat ca un fanatic cautandu-si menirea?Si mai cu seama,prin cate gari si-a lasat surasul si incantarea?!Si aseara,parea ca e hotarat sa imi deformeze mie realitatea.Ma credea slaba doar pentru ca imi era dor.La fel cum unui copil ii e dor de imbratisarea calda a mamei sau de cuvintele bune ale tatalui sau.Probabil nu sunt cine mi-am dorit sa fiu cu adevarat,insa sunt cu adevarat cine vreau sa fiu !Pot sa fiu in acelasi timp o multime de chipuri si totusi sunt unul : sunt un tiran,sunt marul discordiei, sunt sangele clocotind din timpul razboiului,sunt frica din ochii unui copil inocent.Dar sunt in acelasi timp soldatul brav , arma de lupta, lacrima sotiei care isi asteapta soldatul sa se intoarca,insa mai cu seama sunt...dorul lui de casa .

Numai taine.

As spune atatea despre povestea unui om.Sau i-as lasa sufletul sa se destainuie.Ori l-as indemna sa se spovedeasca iar mai apoi sa se inece in amarul acela pe care el il numeste viata.In fond,daca stau sa ma gandesc,nu e tocmai un amar,e mai degraba un carusel,pe care din rasputeri ar incerca sa il inteleaga.Sau l-a inteles si se crede inca pe vechea scena a teatrului,prins in mrejele destinului ca o marioneta prafuita de atata vreme.

Dar daca l-as lasa sa faca asta,un alt om,revendicandu-si instinctul animalic,i-ar rupe,pe nesaturate toate paginile.Si totusi ar fi insetat sa mai asculte.Si i-ar dezgoli inima.Din nou si din nou.Ca mai apoi,sa ii arunce bucatile in cel mai obscur ungher.Stii,ma gandesc ca in esenta,totul tine de acel "je ne sais quoi".El e cel care se trezeste dimineata si traverseaza strada in graba,inaintea noastra.Tot el e cel care nu are nevoie de cafea ca sa se dezmeticeasca.Nu lucreaza decat la propriul aspect si nu tine cont de nimeni.Se plimba de mana cu oameni,ca mai apoi sa vina sa faca iar si iar cunostinta cu tine.Nu trebuie sa il suni pentru a-l intreba daca te imbratiseaza diseara.O va face garantat.Sau poate chiar ar alege sa isi petreaca diminetile reci cu tine.La o ceasca de ceai.Sau intr-o cafenea unde se asculta jazz.Ori chiar intr-una dintre serile in care pur si simplu esti tu cel rece ca o stanca.Da,da,vorbesc chiar de el : de acel "je ne sais quoi"!

"Sa ma cauti cand vine toamna !" i-a strigat . "Arunca-ma peste tine",a indraznit sa adauge."Si arunca-te peste.Frunze!", i-a soptit cu un calm parca izvorat dintr-un ghetar aruncat in flacari.

#Desi de regula iubesc sa joc totul pe o carte,astazi sunt ceva mai rezervata.Sunt aici.Si ma invart entuziasmata in jurul lumii,cu sufletul ce insista sa fotografieze prezentul vulgar.Maine,probabil nu o sa mai am nimic de povestit.Azi e furtuna pe mare.Si mi-am aruncat sufletul intr-o barca veche de pescar.Si totusi...as spune atatea despre povestea unui om!

Limpede.

E liniste.Si intuneric.Si frig.E si ploaie si pe fundalul simfoniei sale,fantomele frunzelor danseaza pe melodia pe care obisnuia sa o fredoneze fix langa cafeneaua de mahala.O cafenea unde adesea, atriile inimilor ciocneau cu mandrie paharele pline cu starlici de venin.Apoi se priveau,si fara regret,cu o privire inexpresiva si se aruncau in bratele intunericului.

Cu o sete nebuna si disperata de a-si arde simturile,inima a luat-o la pas printre multime.Credea ca scrumul e mai gratios.Dar nu stia ca e gratios cand vorbeste din intuneric,doar cand vorbeste din intuneric.Cand pe bolta sufletului,in intuneric,se desfigureaza cerul de tunete si fulgere.

E atat de linste si intuneric incat gandurile care nu imi tac parca sunt gata sa imi condamne pacatele.Imi vorbesc neincetat.Niciodata clar,niciodata precis.Doar imi vorbesc neincetat.Poate vor doar sa ma amageasca.Poate ma mint.Poate imi doresc eliberarea.Sau poate toata vorba lor e doar o incantatie.Poate-mi striga calaul.Poate-mi cheama parintii.Poate-mi blesteama soarta.Sau poate imi fac lumina in tot intunericul asta.

M-am apucat sa numar timpul.Ma auzi?Opresc numaratoarea.Nu striga.Sunt chiar dincolo; dupa fum. Imi caut neincetat ramasitele de scrum.

Copilul care alearga in toamna.

Oare cine se teme de noptile in care stelele nu musca cerul?Te-ai gandit vreodata ca lumea asta e dedesubtul patului unui copil mofturos care isi da jucariile mostrilor de sub saltele ca sa ii imbuneze?Dar oare tu cine esti?Esti un monstru?O jucarie aruncata la pura intamplare?

As indrazni sa imi las sufletul sa alerge ca o naluca printre stele.Mi-as azvarli inima in cele mai abrupte locuri si as lasa-o sa se zbata sub presiunea frunzelor.Apoi as lua constiinta-mi si as lasa-o sa umble hai-hui prin trupu-mi fara vlaga.Si de acolo,pitita,as asculta cum suiera emotia.

   Liniste.Si apoi oarba sa te caut,muta sa te strig : "Sufleteeeeee!Amar colectionar de secrete!"si sa simt cum ma pierd cu tot praful ala deasupra mea.Caci,descoperind secretul sufletului meu,i-am anulat chemarea,menirea.Dar cu toate astea,refuz total convertirea mea la lumea lor!
   Si ma regasesc.Pasesc pe margini,cu siguranta si intelepciunea toamnei pe umeri.Ma alerg,cu parul cazandu-mi rau pe umeri.Si totusi nu ma prind.Nu ma prind,caci astazi ma dezbrac de mine si las toamna din mine sa ma imbrace cum vrea.Sunt o fotografie.Ia-ma.Coloreaza-ma.Coloreaza-mi colturile si lipeste-ma pe peretele inimii.Sau arunca-ma atriului drept care inca se mai zbate de viata si cauta cu setea desertului calea spre toamna sa.Te strig din nou,toamna a sufletului meu : imparateasa si doamna.Ia-ma din nou si agata-ma de tine.Leaga-mi mainile de ale tale,dar lasa-mi intelepciunea si rabdare cat sa pot muta muntii din loc,sa ii pot face cununa.N-am stare.Agita-ma!Dar da-mi din echilibrul si surasul frunzelor tale si invata-ma cum sa ma vindec de sete.

Mai da-mi o petala din inima ta ,toamna,caci mie sufletul mi s-a inecat in mare!In marea ta iubire,m-ai prins.

In fond..m-a luat valul.
*Sunt o femeie si am vicii !* a spus copilul care alearga in toamna .

        

Introspectie.

Mi-e sete.Pur si simplu : mi-e intuneric si mi-e sete.Mi-e toamna si mi-e sete.Mi-a alergat privirea printre toate frunzele parasite de timp; prea devreme poate.Printre toate sufletele care se leganau fantomatic prin ceainariile fiintelor.Mi-a alergat privirea prin toate ungherele ascunse ale gandurilor , pana m-am ascuns intr-o valiza.De toamna.Asa m-am descoperit calatorind cu acte false.

Cand am hotarat sa imi deschid sufletul,era ziua a unsprezecea din toamna si frunzele imi loveau pielea palida de pe chip.Inca mi-e sete.Ca unei frunze care dupa ce isi paraseste ramura,cauta neincetat seva.Vantul se zbate sa ma imbratiseze din nou si arunca in mine cu picaturi pline e ploaie.Dar mie,mie tot imi e sete!De familie,de prieteni,de oameni.De vise,de speranta,de lucruri marunte,de viata!

Recunosc.Nu au fost putine zilele in care am mintit.Si asta pentru ca speram ca cineva sa observe adevarul.Nu au fost putine zilele in care am urat.Si asta pentru ca cineva sa vada iubirea din intunecatele unghere ale sufletului.Nu au fost putine zilele in care am iubit.Dar asta pentru ca inima traia in fiecare anotimp.Dar acum e toamna.Si imi e sete!Calatorind in aceeasi valiza,dar acum cu acte-n regula,mi-e sete.

     Tu,straine,poti sa treci prin toamna sufletului meu si sa imi strigi numele pe care doar tu il rostesti cu voce tare,caci ceilalti l-au pierdut printre apelative ale amicitiei.Ai sa fii surprins cand am sa-ti raspund la fel.Ai sa ma cunosti deja de-o viata : de-o viata si de-o sete nestavilita de viata.Daca ai sa ma gasesti o frunza,ia-ma de pe ramura copacului si pune-ma la presat intr-o carte ; am sa gasesc acolo seva si imi voi putea satura setea de viata.Nu stii ca in carti gasesti nemurire ?In vise?In oameni? 

         Dar stai,

...maine ma gandesc ca nici cartea omenirii nu va avea coperti.Caci in fond suntem oameni de hartie in bataia vantului tomnatic; si-apoi vine crivatul si ne pierdem.La un gand distanta.La un suflet distanta.La un vis distanta.La o cafea distanta.La o culoare distanta.Intr-un tablou.In nisip.Pe trotuar.La semaforul rosu.Din intamplare si nu pentru totdeauna.Dar pana atunci,mai lasa-ma putin pe ramura gutuiului sa-mi satur fiinta de seva.

Mi-e sete!

Si daca fericirea e ilegala,atunci sa ma acuze ca am trait-o pe toata ! (part II)

#Din seria oameni faini si pentru ca merita !

*Bai da` nu se poate maaa!Nu pot sa creeeeeeeeed asa cevaaaaaaa!! *
Da,aveam nevoie de un intro ca sa scriu despre tine ...
#Larion.
Mintii omului nu-i poti pune hotar !Si asta am invatat in timpul in care am facut echipa cu tine.Esti special si stii asta!Esti combinatia aceea ciudata intre energie pozitiva si intelepciune,intre libertate si responsabilitate,un om drag sufletului meu,chiar daca nu am apucat sa iti spun asta (oricum,la cata modestie zace in tine,o sa imi spui ca stiai asta oricum ,dar eu o sa vin sa adaug ca "Nuuuuuuuuuu poooooooot sa creeeed!!" ).Imi lipsesc toate glumele tale,toate toanele tale,imi lipsesc pana si momentele cand tipai ca un fraier dar si momentele cand imi venea pur si simplu sa te iau la bataie.Mi-e dor de-o sceneta,de energia ta pozitiva,de sacaiala ta.Sa ramai acelasi om fain,tot timpul TU,asa cum te-am cunoscut,pururi cu idealuri marete,cu acelasi suflet mare si vesnic ambitios!
PS: Pana la anul,vreau sa ma ajuti sa aleg o rochie!Daca visez iar ca rochia este perdea,nu ma trezi!
PS2: O sa te urmareasca sceneta aia toata viata!

#Denis aka Valeria .
Intotdeauna m-am uitat in jur dupa elixirul fericirii.Eh,cred ca de data asta l-am gasit ratacit la Costesti,intruchipat in cel mai mic om,cel mai nebun,cel mai glumet si nu in cele din urma,cel mai "al dracu".Daca am invatat de la tine ceva,atunci sa fii sigur ca am invatat ce-i fericirea : sa rad cu pofta,sa traiesc din plin,inconjurata de oameni frumosi si sa ma bucur de fiecare moment!Multumesc ca mi-ai fost alaturi in "marea rataceala" de pe munte si ca in ciuda oboselii si agitatiei,ai stiut mereu cum sa ma temperezi cand o luam razna.

#Diana Nitu .
Suflet frumos!Asta e clar sintagma care te defineste.Atata zambet,atata naturalete,atata simplitate ,intr-un asa firicel de trup!Imi lipseste toata voia buna,toate povestile si mai cu seama,serile in care imparteam zambetele noastre pe care le imbracam cu haina energiei,desi somnul ne chema de partea lui.Sa ramai aceeasi copilita fara minte,in acelasi firicel subtire de trup!Aceeasi scanteie de copila,pe care imi doresc,ca muntele sa o cheme si la anul,in acelasi loc!


#Raluca & Priseeeee.
Despre voi doi,nu am putut sa scriu decat "la pachet" , pentru simplul fapt ca m-ati cucerit!Pentru ca e frumos sa vezi cum,un vis frumos se naste si creste in asa scurt timp,intr-o cabana de munte,in mireasma si sub streaja muntilor "inalti,carunti".Oricum,ceea ce este evident,e faptul ca Petrescu v-a apropiat,stiti voi,Petrescu,Camil Petrescu si a sa "Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi".La voi insa a fost putin invers : intai a fost "razboiul " si dupa "dragostea".Dar ati fost,sunteti si ramaneti niste simpatici,asta e evident!Daca pana acum am scris despre voi la pachet,acum e timpul sa va urez fiecaruia in parte cate ceva.Raluca,tu stii,ramai in inima mea ever!Ai fost cea mai "nesuferita,afurisita" persoana ever,dar mi-ai intrat pe sub piele al naibii de repede si acolo ai ramas!Cat despre Prisee, tu ,e evident,ai luat-o la padure,la propriu,cu capul!Pe noi doi stiu ca o sa ne lege drumuri muuulteee prin locuri comune,mai ales ca obtinem reducere de 50 %!Traiasca studentia!


#Mihale,Mihi,Legolas.
Imi pare bizar sa scriu despre tine ca te stiu de trei ani si parca te cunosc de fiecare data alt om si totusi acelasi.Totul a pornit de la "Luam si noi bacul ala?" si iata cum,o prietenie a aparut.Cine-ar fi crezut,chemarea olimpiadei de latina sa ne aduca impreuna,la Costesti!Stii bine ca,de multe ori am ramas uimita de felul tau de a fi,de a gandi,dar uimita de fiecare data intr-un sens bun!Acum se cam inverseaza rolurile,mesajul de la inceputul prieteniei noastre  ti-l voi adresa eu ,neincetat!Stiu ca despre tine trebuia sa scriu la pachet cu Diana Giurgiuveana,dar ce sa-i faci,fetele au prioritate intotdeauna,iar tu,ca un "geamantan" ce esti,o sa imi dai dreptate!Pana data viitoare,astept nota mare la BAC si o mica relaxare pe drumuri de Deva (if you know what is means!).

*TO BE CONTINUED.