As spune atatea despre povestea unui om.Sau i-as lasa sufletul sa se destainuie.Ori l-as indemna sa se spovedeasca iar mai apoi sa se inece in amarul acela pe care el il numeste viata.In fond,daca stau sa ma gandesc,nu e tocmai un amar,e mai degraba un carusel,pe care din rasputeri ar incerca sa il inteleaga.Sau l-a inteles si se crede inca pe vechea scena a teatrului,prins in mrejele destinului ca o marioneta prafuita de atata vreme.
Dar daca l-as lasa sa faca asta,un alt om,revendicandu-si instinctul animalic,i-ar rupe,pe nesaturate toate paginile.Si totusi ar fi insetat sa mai asculte.Si i-ar dezgoli inima.Din nou si din nou.Ca mai apoi,sa ii arunce bucatile in cel mai obscur ungher.Stii,ma gandesc ca in esenta,totul tine de acel "je ne sais quoi".El e cel care se trezeste dimineata si traverseaza strada in graba,inaintea noastra.Tot el e cel care nu are nevoie de cafea ca sa se dezmeticeasca.Nu lucreaza decat la propriul aspect si nu tine cont de nimeni.Se plimba de mana cu oameni,ca mai apoi sa vina sa faca iar si iar cunostinta cu tine.Nu trebuie sa il suni pentru a-l intreba daca te imbratiseaza diseara.O va face garantat.Sau poate chiar ar alege sa isi petreaca diminetile reci cu tine.La o ceasca de ceai.Sau intr-o cafenea unde se asculta jazz.Ori chiar intr-una dintre serile in care pur si simplu esti tu cel rece ca o stanca.Da,da,vorbesc chiar de el : de acel "je ne sais quoi"!
"Sa ma cauti cand vine toamna !" i-a strigat . "Arunca-ma peste tine",a indraznit sa adauge."Si arunca-te peste.Frunze!", i-a soptit cu un calm parca izvorat dintr-un ghetar aruncat in flacari.
#Desi de regula iubesc sa joc totul pe o carte,astazi sunt ceva mai rezervata.Sunt aici.Si ma invart entuziasmata in jurul lumii,cu sufletul ce insista sa fotografieze prezentul vulgar.Maine,probabil nu o sa mai am nimic de povestit.Azi e furtuna pe mare.Si mi-am aruncat sufletul intr-o barca veche de pescar.Si totusi...as spune atatea despre povestea unui om!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu