Oare cine se teme de noptile in care stelele nu musca cerul?Te-ai gandit vreodata ca lumea asta e dedesubtul patului unui copil mofturos care isi da jucariile mostrilor de sub saltele ca sa ii imbuneze?Dar oare tu cine esti?Esti un monstru?O jucarie aruncata la pura intamplare?
As indrazni sa imi las sufletul sa alerge ca o naluca printre stele.Mi-as azvarli inima in cele mai abrupte locuri si as lasa-o sa se zbata sub presiunea frunzelor.Apoi as lua constiinta-mi si as lasa-o sa umble hai-hui prin trupu-mi fara vlaga.Si de acolo,pitita,as asculta cum suiera emotia.
Liniste.Si apoi oarba sa te caut,muta sa te strig : "Sufleteeeeee!Amar colectionar de secrete!"si sa simt cum ma pierd cu tot praful ala deasupra mea.Caci,descoperind secretul sufletului meu,i-am anulat chemarea,menirea.Dar cu toate astea,refuz total convertirea mea la lumea lor!
Si ma regasesc.Pasesc pe margini,cu siguranta si intelepciunea toamnei pe umeri.Ma alerg,cu parul cazandu-mi rau pe umeri.Si totusi nu ma prind.Nu ma prind,caci astazi ma dezbrac de mine si las toamna din mine sa ma imbrace cum vrea.Sunt o fotografie.Ia-ma.Coloreaza-ma.Coloreaza-mi colturile si lipeste-ma pe peretele inimii.Sau arunca-ma atriului drept care inca se mai zbate de viata si cauta cu setea desertului calea spre toamna sa.Te strig din nou,toamna a sufletului meu : imparateasa si doamna.Ia-ma din nou si agata-ma de tine.Leaga-mi mainile de ale tale,dar lasa-mi intelepciunea si rabdare cat sa pot muta muntii din loc,sa ii pot face cununa.N-am stare.Agita-ma!Dar da-mi din echilibrul si surasul frunzelor tale si invata-ma cum sa ma vindec de sete.
Si ma regasesc.Pasesc pe margini,cu siguranta si intelepciunea toamnei pe umeri.Ma alerg,cu parul cazandu-mi rau pe umeri.Si totusi nu ma prind.Nu ma prind,caci astazi ma dezbrac de mine si las toamna din mine sa ma imbrace cum vrea.Sunt o fotografie.Ia-ma.Coloreaza-ma.Coloreaza-mi colturile si lipeste-ma pe peretele inimii.Sau arunca-ma atriului drept care inca se mai zbate de viata si cauta cu setea desertului calea spre toamna sa.Te strig din nou,toamna a sufletului meu : imparateasa si doamna.Ia-ma din nou si agata-ma de tine.Leaga-mi mainile de ale tale,dar lasa-mi intelepciunea si rabdare cat sa pot muta muntii din loc,sa ii pot face cununa.N-am stare.Agita-ma!Dar da-mi din echilibrul si surasul frunzelor tale si invata-ma cum sa ma vindec de sete.
Mai da-mi o petala din inima ta ,toamna,caci mie sufletul mi s-a inecat in mare!In marea ta iubire,m-ai prins.
In fond..m-a luat valul.
*Sunt o femeie si am vicii !* a spus copilul care alearga in toamna .
*Sunt o femeie si am vicii !* a spus copilul care alearga in toamna .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu