Sta sa ploua.E frig si rece.E intuneric si lumina.Iar eu vreau doar sa infrunt furia tunetelor in mijlocul vietii.Pur si simplu : cu umbrela mea inchisa pentru priviri straine.Vesnic inchisa pentru priviri straine.
Mi-a fost sete.Mi-a fost frig.Mi-a fost jale si toamna.Mi-a fost zambet si jazz.Mi-au fost oameni si locuri.Si inca imi mai sunt.Doar ca in alt loc,in alta zi,in alt anotimp.In alt ceas,in alt ecou,in alt spirit.Din alt lut,din alt suflu,din alt glas.Pe alt drum,la alt semafor,in alt decor.
Ai stat vreodata sa asculti cu atentie suflul?Sa-i asculti timpii si intensitatea?Apasarea si slabiciunea?Ai ales vreodata sa treci de "comunul" pe care toti il vad intr-un suflu?Ai citit dincolo de faptul ca suflul "abureste" geamul si caldura sa dezgheata inimi?
Daca ai fi stat vreodata ai fi stiut ca el doar "abureste" aparentele,asa cum abureste geamurile.E ca un copil care,atunci cand isi lipeste nasul de geam,intr-o nu stiu care iarna,in fond isi doreste ceva.O jucarie.Un zambet.O bomboana.Poate chiar turta dulce.Ori o imbratisare din partea mamei.
Daca ai fi stat vreodata ai fi stiut ca suflul unui om,spune multe.Ca-si cauta chemarea.Poate calea.Sau poate chiar sta la semafor si a prins rosu ,in goana dupa oameni.Sau in goana dupa lut,caci oameni gasesti la orice pas,insa doar cu numele.Sunt actori care joaca rolul oamenilor,fara a sti in fond care e omul.Da,chiar asa.Imaginati-va ca un actor joaca rolul unui criminal : ce,el stie in fond care si ce este crima?
Ne hranim cu fericire , spun oamenii "din lucruri marunte" ( ce cliseu vechi!).Nu ,nu ne hranim,ne indopam la propriu ! Pentru ca a te hrani cu fericire inseamna in fond a simti , a trai , a fi una cu fericirea!Insa la noi indoparea a luat locul actului de a ne hrani.Ne indopam cu reclame in care toti sunt fericiti ,astea au devenit lucrurile marunte in zilele noastre: fericit este cel pe care "il rezolva varu`" , cea care isi admira rochia neagra pentru culoarea persistenta in urma spalarii cu Vanish , chiar si cea care descopera "secretul gustului delicios" atunci cand pune in supa X baza de mancare. E trist ca progresam si uitam sa fim fericiti,uitam sa cautam lucrurile marunte la propriu.Uitam sa apreciem o strangere de mana,o imbratisare,un zambet.Uitam ca cineva drag ne asteapta neconditionat in prag si nu ii sunt trebuincioase darurile noastre pentru ca tot ce isi doreste este sa ne vada bine si impliniti.Sa cunoasca imbratisarea.Caldura.Emotia revederii.Implinirea.
O sa realizam intr-o zi ,cu totii ca ranile adanci nu se vindeca cu Nivea si ca umanitatea poate va izbucni in plans si-n bocet si se va arunca intr-o valiza,catre nicaieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu