S’au mai dus inca o mie de clipe in care pur si simplu gandurile ei au luat’o razna ..O incearcaU tot soiul de sentimente,simtea de fiecare data piedici care se interpun intre ea si universul pe care si’l doreste…astazi se simtea ca un strop de ploaie,asemenea picaturilor cazute cu cateva ore in urma pe asfaltul incins. simtea cum tot ce o inconjura o infierbanta,o agita ca si cum ar fi fost prima stare de acest gen si nu ar fi avut puterea sa se lupte cu ea.
Si iata’o din nou intr’o zi ploioasa,in acelasi loc ca acum o saptamana; cu toate astea se simt neimplinita. Atunci era soare si cald,se simtea totusi ultimul om. era a doua zi in care nu vorbea cu ea,nici macar nu se uitau unul la altul. Iata ca acum,dupa tot acest rastimp,ea incearca sa para ca ar vrea sa evapore tot acest sentimnet.
Desi nu era sfarsitul,scrisese aceasta ultima parte ca finalul a ce fusese prima ei iubire,prima ei dezmagire. Lacrimile ii stersesera scrisul,dar nu ii stersesera si literele incriptate in inima’i acum inghetata.
Aveau sa urmeze pagini intregi pe care isi lasase amprenta suferintei,aveau sa fie lungi istorisiri,la lumina lumanarii,in nopti reci din plina vara,aveau sa fie dorinte irosite si planuri neimplinite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu