Din nou promisiuni incalcate:)

Si s’a jurat ca n’o sa mai verse nicio lacrima,a promis coaie ca o sa zambeasca in ciuda a tot ce se intampla.dar bineinteles,o privire,,niste ochi ai unui demon cu chip uman i’au sters memoria a tot ce candva isi promisese.
Aseara,lacrimile ei au avut cel mai amar gust,erau lacrimi,erau lacrimi coaie.Era gustul frustrarii,,era amaraciunea ce o simti cand si cea mai mica speranta se pierde undeva in golul camerei.
Privea camera goala,ploaia de afara strabatea prin furtuna lacrimilor ei,picaturile reci ce se loveau de streasina casei unde locuia erau ca niste sageti arse ajungand exact in inima ei ,pentru ca cineva avusese grija sa’i strice iar sufletul,sa o,sa se simta ultimul om doar pentru ca incercase sa se descurce.
Dar nu se mai mira, nu se mai intreaba de ce,stie ca acel demon,atata timp cat ea ii da putere prin
slabiciunea sa,va continua sa o omoare … putin cate putin,zi de zi...doar asteapta acea zi cand totul se va fi terminat,si va afla motivul pentru care atatea lacrimi amare s’au prelins pe chipul ei..:)