E august,nu?Si e vara.Dar ce te faci cand in suflet e inca intuneric?Inseamna ca la tine e vara?Dar daca-i soare cu dinti?Se-apropie norii,furtuna?
Exista oameni de care ramai cumva indragostit ; crezi ca ii aveai in gand si defapt iti intrasera deja in inima ; oameni carora le-ai presimtit miracolul,fara probabil sa ii fi cunoscut cu adevarat.Oameni a caror parte din suflet,ramane imprimata in sufletul tau..oameni care te fac sa crezi ca exista acel "je ne sais quoi" temator,de inceput ,pe care in final il proiecteaza ca motiv de retragere.Dar cu toate astea,sunt oameni care ating corzi importante.Si nu,nu in sensul fraternitatii ; ci in contextul in care, convingerea ei clara ca nu exista " coup de foudre " s-a dovedit a se dispersa intr-o secunda!
Poate numai incapacitatea ei a fost de vina.Stupida si inutila incercare de a se amagi singura : trebuia deci sa dea vina neaparat pe incapacitatea ei!Altminteri,l-ar fi inteles si poate ca pana si cuvintele lui cele mai absurde ,ostile ar fi reusit sa zdruncine ceva in ea : adevarata intelegere sau adevarata revolta.Dar stai,revelatia adevaratei intelegeri a avut-o si o are din cand in cand ,dar tot nu se trezeste.Poate ca ea e doar un om mizerabil care ii da inainte cu micul capital prezumtios al ratiunii sale si nu stie sa se bucure de micile elanuri ,frumoase,ale vietii..sau invers?
*Confuzie.Haos.Nu iti simti si tu capul plin de popice?*
Si-a tarat sufletul pe scarile ratiunii ; era usor si dezarticulat ca un manunchi de crengi uscate.Si cand a ajuns la treapta cea mai de sus,ei bine,totul era devorat de pustiu.
Nici chiar vorbele care roiesc in jurul ei nu o fac sa renunte.Pentru ca e constienta ca vrea sa isi vada propriile greseli dar,mai cu seama,sa le traiasca!Si nici ratacirea pe care o simtea in ea si de ea ,pe care o simtea in corp si care uneori o dobora,nu era o convingere autentica in raport cu spusele celorlalti.Era un amestec ciudat de ratiune si viata pe care nu mai izbutea sa le descifreze ; strambate si inveninate de toata durerea lui si uneori de aparenta lui nepasare.Dar sa nu uitam,ca erau momente cand le pasa ; si lui si ei.Si asta o intarea si o facea sa creada!
Simtea cum sufletele lor erau pline de zgomote care se amplificau intr-un tunet obositor si lung,iar rasuflarea lor se scurgea tot mai dens si mai fierbinte , in ciuda jocului de cuvinte sau mai nou,a absentei acestuia.
Cu imaginatia sleita,a urmarit o clipa umbre necunoscute ale sufletului sau,perindandu-se prin incaperile inimii sale,ieri noapte.A lasat capul plecat.Si a tacut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu