Infatisarea,ambitiile,melancoliile,viitorul cam toate s-au schimbat.
Era dimineata.Mergea cu pas grabit,pe un fir de panza de paianjen - fragilitate prezent-viitor.Ii placea tare aerul inaltimilor,caci pe chip nu i se zarea vreo urma de teama.Optimismul o urmarea la orice pas;se simtea increzatoare.Avea cam tot ce ii era necesar ;arma mintii si scutul inimii.Considera suficient.
Inainta,dar simtea adesea cum adierea vantului ii lasa o urma de neincredere.
Avea sa se trezeasca in noapte,ajunsa undeva la destinatie?Ori sa rataceasca in cautarea peronului pierdut?Gasise insa sursa puterii ei : iubirea .
Atat de frumos. O fila frumoasa din viata in cuvinte simple, dar calduroase.
RăspundețiȘtergereFelicitari<3<3 asa gasim si caldura de care avem nevoie pe frigul asta de iarna
heeeey!!ia uite cine e aici>:D<!!!multumesc!<3
RăspundețiȘtergere