Da` nu pot!Pur si simplu privesc in oglinda si nu pot!Ma simt ca ultimul om.Ma simt aiurea fata de tine,ca te.am facut acum 3 luni sa afli asa ceva..si nebunia continua.
Si da fraiere!Creste dorinta pe zi ce trece!Pe zi ce trece dorul e si mai mare.Si stiu ca nu.ti pasa de mine si stiu de asemenea ca niciodata nu ti.a pasat...sau poate da...da oricum aiurea ma mint ca nu.mi pasa.Stii ai fost..persoana la care am tinut enorm,nici nu.ti imaginezi cat!Si ciudat,ca dupa toate fazele inca esti acea persoana..
Timpul nostru traspira geamul de sticla dintre noi… Nu te mai vad… Unde esti?De ce ai plecat asa ..brutal?De ce nu ai vrut sa asculti macar..sa vorbesti macar,sa intrebi ceva macar..de ce nu ai evitat sa ma lasi asa..pustiita,fara sa spui nimic.Si cea mai mica si nevinovata minciuna,macar sa ma agat de ceva...
Hai sa patam cerul cu speranta!sa poate o sa zambesti mai des… Asa poate o sa vii mai des… langa mine.
Si cu cat ma gandesc mai mult la faptul ca mi-e dor de tine, realizez ca de fapt mi-e dor de mine...mi-e dor de starea pe care o aveam cand eram in prezenta ta...mi-e dor de singura perioada din viata mea cand am fostfericita...mi-e dor de momentele in care simteam ca nu imi trebuie nimic altceva decat prezenta ta..
Ma enervam ca incercam sa imi amintesc fiecare privire în care se oglindeau toate nefericirile şi dezamăgirile umanitatii, si nu reuşeam. Imaginea lui şi prezenta.i deveneau din ce în ce mai neclare, ca o fotografie de demult care imortalizează un chip dar care, odata cu trecerea timpului, nici macar ea nu mai poate sa redea perfecţiunea momentului..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu