Mă simt ca un chiştoc de ţigară aruncat într-un colţ al camerei.
Ironia sorţii?!Poate!sunt sentimente şi sentimente care nu se uită niciodată.Mă strâmtorează şi mai tare în acel colţişor şi nu-mi dă voie să respir,să termin...
Setea mea de căutare a unor întrebări fără răspuns,cuvintele unui simplu om,sau sentimentele pun stăpânire pe mine?Poate fi un nou început,un nou zâmbet,o nouă zi.Regăseşte-te în cuvintele mele fără sens sau pierde-te în detalii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu