Bucati din mine..

Si gandurile isi pierd conturul...Se saturase se pareri in cadrul unor subiecte inutile,de stari schimbatoare ,de rani provocate "accidental" fara ca macar vreunul sa aiba idee ca le`a provocat.
Se saturase sa contureze si apoi sa stearga gandurile cu o radiera prafuita..Se saturase sa fie tipa buna doar cand facea ce vroiau cei din jur..Se saturase si punct!Sentimentul ala de ura se ineaca in ochii ei..
Mai demult?
Mai demult m`au mintit ..mi`au spus ca viata e o tragie ,o comedie ..ori o piesa de duzina.eu insa..nu`s capabila sa joc la fel in toate cele 3 roluri..nu pot!
Si cazi..Simti cum cedezi, cum incet-incet trupul incepe sa te tradeze, sa te paraseasca puterile, cheful de viata, taia, si cum scarba si dezgustul ocupa locurile ramase vacante in sufletul tau. Nu vrei nici sa mori, nici sa traiesti – tot ce vrei e o pauza de la viata.
Sunt nopti nedormite, pe care le pierzi ratacind printre ganduri tot mai intunecate...
Ratacirea incepe sa te protejeze. Iti surade ideea de a fi o fantasma printre mii de corpuri fara suflet. De unde sa stie ei ce e aceea viata?Ei stiu sa profite,sa acuze fara sa asculte..sa urasca..sa tradeze..sa minta..sa raneasca !
Absurdul si nimicul devin cele 2 legi ale vietii tale : una e calea, cealalta e scopul..cade din tine bucata cu bucata, pana ce nu va mai fi nimic, decat un loc gol, pe care amintirea il va sterge din memoria tuturor...
Maine insa..lumea iti va cere prezenta..te va pune sa joci din nou rolul ala.Asta e vapaia..care pare ca este ultima..

simplitati`...

Stau şi mă gândesc..
Uneori mă pierd în lucruri simple:culori,imagini,viziuni,fum,dezamăgiri.Pot însemna ceva aceste lucruri?!Sau sunt doar memorii de mult pierdute în subconştientul meu?Sentimentul cumplit de nelinişte se zbate în tenta de a găsi un răspuns care să ajute în dezvoltarea lui... a mea.
Sunt diferite lucruri pe care nu le înţeleg:lumi,cuvinte,sentimente,dezamăgiri,iubiri necunoscute...De ce e atât de greu de crezut că un simplu joc..sau un amănunt poate ajunge la tragedie sau poate dezvolta ceva frumos?
Gânduri,sentimente reprezentate prin imagini?Oare ce reprezintă?Sentimente,vorbe,vise,sau încrederea în mine,în noi...

Ironic?!

Mă simt ca un chiştoc de ţigară aruncat într-un colţ al camerei.
Ironia sorţii?!Poate!sunt sentimente şi sentimente care nu se uită niciodată.Mă strâmtorează şi mai tare în acel colţişor şi nu-mi dă voie să respir,să termin...
Setea mea de căutare a unor întrebări fără răspuns,cuvintele unui simplu om,sau sentimentele pun stăpânire pe mine?Poate fi un nou început,un nou zâmbet,o nouă zi.Regăseşte-te în cuvintele mele fără sens sau pierde-te în detalii!

c`est la vie!

Viata tampita.Razi...plangi..cazi..alea alea
Azi am descoperit ca sunt nebuna.Si vorbesc serios:)

Cine spune ca nu putem visa? Marea majoritate, dar suntem liberi sa cugetam, sa speram, sa credem in NOI. Singurul gand pe care il am, oh, ma chinui sa scriu de ceva timp, si nu mai reusesc, dar se intampla uneori sa apara o mica sansa. Avem o gramada e povesti pe care le tinem ascunse in noi, dar oare daca am fi intrebati, le-am spune? Mai mult sau mai putin.... de o viata incerc sa imi spun povestea si nu am scris nici macar un rand, dar este un inceput pentru toate. Este de ajuns oare sa sper? Imi pun aceasta intrebare din cnd in cand si ma intristez, caci stiu ca timpul meu se apropie de sfarsit. DAR SPERANTELE MOR? sperantele se ofilesc atunci cand uitam sa le mai culegem.

Miraculos de rapid iti doresti sa te ridici si sa cuceresti lumea .
Setea de nou si de schimbare iti fac venele sa trepideze si ajungi sa zbori fara ca macar sa inchizi ochii . Dorintele capata puteri colosale . Stii, poti alcatui o armata cu ele garantandu-ti chiar si o adevarata victorie .
Am regasit de curand un ritm mai vechi . Cel al vietii ... Sufletul parca mi-e un cer albastru si.. surpriza!...soarele nu se mai ascunde . Lasand la o parte generalizarile, concret , care este combustibilul vietii ?
Gandindu-ma.. Daca ne oprim dorintele...ne oprim si visele...oare nu ne oprim si din trait ?

picteaza`mi copilaria :)

2 ANIIIIII JUMAATEEEEEEE!;x
Câteodată mi-e dor nebun de vară, de cireşe la urechi, de nădragi scurţi, de julituri în genunchi, în coate sau pe glezne cand alergam dupa astia la ascunsea ,ori prinselea si "buff" pe jos`:))8->Mi-e dor de copilăria frumoasă de care am avut parte, de atâţia prieteni,dintre care de unii nu mai stiu nimic..:(.Mi`e dor de omul ala negru care era calare pe o motocicleta si bietul frate`miu knd nu mancam imi spunea ca ii va spune omului negru sa vina sa ma ia pe motocicleta si o sa ma duca departe :)).Nujtiu..mi`e dor de inocenta aia..De vremea cand ma duceam si le ceream alor mei bani ca sa-mi iau si eu ciocolata d`aia de pocnea in gura`:)) si alte prostioare.
Mi-e dor de copilarie...
...de jucatul de-a v-ati ascunselea un fata blocului...
...de uniforma de elev...:))
...de ursuletul Eric`..cu care`l bateam pe frate`miu:x
...de doamna invatatoare ;xRespect!
...de ciocolata de casa
...de urletele propri din ciclul "vreau la maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaama/te spun lu mamaaaaaaaaaaaa"
...de leagane
...de serbari si de poeziile invatate pe de rost
...de ghiozdanul din clasa
...de prietenii vechi`;x
MI`E DOR DE TOT MAAA!;x

stranGe effeCt`

Nu stia ce sa faca sa rada sau sa planga.De ce de fiecare data cand se simtea mai bine,viata trebuia sa ii dea o palma.De fiecare data cand se ridica in picioare ,viata trebuia sa o puna in genunchi.De respectat o respecta.Stia ca ea detine puterea suprema.Stia ca este sub puterea ei si ca intr-o clipa totul se poate destraman.Stia mai multe decat stiau multi si totusi?Viata se incapatanase cu ea.

Mereu trebuia sa ii arate cat de cruda poate fi.Dar de ce se incapatanase?De ce isi juca jocurile atat de dureroase cu ea?Ironia vietii deja ii era prietena,se obisnuise sa fie prezenta langa ea in fiecare zi.Daca e sa o luam asa,era mai apropiata decat multe persoane.

Statea!


Pana la urma alesese sa rada.Nu era decat o alta ironie a vietii,o alta incercare de a-i arata de ce este in stare,de parca nu ar sti:)...

Poveste cu un El si`o Ea :)

Lumea s-a oprit dar nu si pentru ei.Erau singurele persoane pentru care timpul nu se oprise.Pentru ei timpul alerga,dar asta nu mai conta.Erau singuri.Alergau prin ploaie tinandu'se de mana.Sareau prin balti udandu'se ca niste copii mici,tipau,se alergau.Tot parcul era al lor.Nu era nimeni care sa le spuna ce este bine si rau,ce este moral sau imoral,drept sau nedrept,legal sau ilegal.Se IUBEAU`.Ziua lor decurgea normalplina de banalitate ,de veselie,zambete si rasete.Plina de lucruri penibile sau de lucruri serioase.Erau singuri iar singuratatea nu ii deranja.
Se trezeau dimineata cu zambetul pe buze iar seara adormeau la fel.Asa au invatat sa adoarma zambind.Asa au invatat sa traiasca.Asa erau fericiti.Totul era perfect pana cand au pus.Play!!
Aglomeratia,zgomotul,ploaia,poluarea au revenit.Dar nu si ei.Ei traiau tot in lumea lor perfecta plina de vise fara oameni grabiti`...:)

Ce e prezentul`?:)

-Ce este prezentul?
-Poftim?
-Da.Ce este prezentul?
-Prezentul?
-Da.
-Si cat dureaza?
-Prezentul este acea clipa cand iti poti schimba viata.Cand ai ocazia sa spui da sau nu.Cand gresesti si cand speri.Este momentul acela care trece prea repede.Este ca un tren de mare viteza care nu are gara.Clipa ,momentul e pretioasa ca viata unui om.
Daca nu am avea aceasta clipa?
-Nu ar mai exista trecut si viitor. Credem ca timpul este impartit in trecut,prezent si viitor.
-Si nu este?
-Ba da,este.Doar ca prezentul este doar un intermediar.Dureaza doar o clipa si nu iti dai seama cand a trecut.Fara sa ne dam seama traim in trecut nu in prezent.Important este sa sa nu traim prea in trecut.Sa nu traim doar din amintiri.In trecutul indepartat...:)